Posts Tagged ‘Provocari in trafic’


InterzisCred că nu mai e un secret pentru nimeni că nu suport bizonii. Încă de când eram „pe băncile” școlii de șoferi mă terminau psihic, pentru simplul motiv că existau doar pentru a-mi face mie existența și mai amară decât o aveam.

De-a lungul celor aproape 2 ani de șoferit zilnic în traficul mirobolant al Capitalei, am avut parte de multe momente vesele și triste cu bizoni. Bine, vesele este impropriu spus. Toate momentele  au fost triste în esență, doar că după o perioadă de timp le percepi ca pe niște glume proaste pe care ți le joacă Providența.

Dintre toate acestea există unul suprem, pe care nu am cum să-l uit pentru că a fost atât de genuine, încât chiar îmi este imposibil să nu-l am imprimat pe retină.

Se făcea că veneam eu într-o seară spre casă, liniștită după o zi de lucru plină și vreo alte două ore de sală. Pentru a accede la vastele apartamente aflate undeva departe de agitația stradală, în jungla amazoniană a Titanului, nu am, teoretic și legal, decât o singură cale care implică o străduță cu sens unic pe sensul meu de mers. Cândva această stăduță a fost cu dublu sens, dar administrația drumurilor, pe bună dreptate, a dispus această modificare în urma cu câțiva ani. Pe străduța cu princina are loc o singură mașină și eventual o bicicletă sau o motoscârță, deci două mașini din sensuri opuse exclus să încapă. Doar că asta nu împiedică bravii noștri bizoni să-și încerce norocul într-o tentativă absolut sinucigașă de a ajunge la stradă pe interzis. Și asta ar fi ok, că doar m-am obișnuit. Altul a fost însă motivul pentru care următoarea întalnire de gradul trei a devenit legen- wait for it – dary!

Cum spuneam, intru eu pe străduță, îl văd pe bizon în capăt. Eu dau flash-uri, el la fel. Eu înaintez, hop și el. Mă și simțeam în Vestul Sălbatic în fața bătrânului bar, așteptând cu sufletul la gură să văd cine clipește primul. În fine demarez, numai pentru a pune frână cinci metri mai în față, în spiritul bunei conduite pe care am învățat-o la școală, pentru că Dl. Bizon navalise deja peste mine la volanul bolidului său, vizibil mai potent ca Zummy. Tot el oprește în dreptul meu și deschide geamul la mine. Atunci am putut vedea că era într-adevăr un el, era defapt chiar EL: întruchiparea perfecțiunii masculine  pământ. Tricou alb mulat peste bicepsul pompat cu steroizi ca puii de la Avicola, lănțău de aur 8 karate cât degetul mic al lui King Kong cu nelipsita cruciuliță, figură aspră cu privire ușor obosită de la prea multe CĂRȚI pe care le-a avut de păcănit toată ziua la bodega din colț. Lângă el ședea arcuită o gazelă marca pitipoanca.org, încrețită, buzată, pictată și înțolită de firmă, de un bun gust amar. Schimbul de replici nu a durat prea mult, a fost scurt și la obiect:

Eu: – Știi că ești pe interzis?

El: – Auzi, da’ mureai dacă așteptai puțin?

Eu: – Da’ tu mureai dacă ocoleai și nu intrai pe interzis?

El: – Și ce te agiți așa, nu vezi că te-am făcut deja? (către gazelă) – Bă da murea dacă mă lăsa, frate!

Eu: – ?! WTF!? (si muzica de pe fundal: UA UA UA UA!)

Evident a demarat în trombă satisfacut că „m-a făcut”, pentru că într-adevăr mă cam lăsase fără replică, în timp ce pe mine m-a bușit un râs isteric până acasă.
Mare ți-e grădina Doamne!


Zapada, arz-o soarele!

Zapada, arz-o soarele!

Poate nu stiti, dar eu nu sunt deloc un fan al zapezii, mai mult cred ca sunt un anti-fan al zapezii. Pot milita ore in sir impotriva ei si a celor care inca mai cred ca ar trebui sa-mi trezeasca spiritul de copil (nu spui cine, persoana importanta!). Iar motivul pentru care nu-mi place este pur si simplu pentru ca este rece, uda si total neprietenoasa cu cea mai buna prietena a mea, partenera de sosea – Zummy. De-ar fi dupa mine si m-ar tine buzunarul, 3 luni pe an as migra la tropice, sa stiu ca n-o sa mai am de-a face cu ea vreodata. Dar cum acest lucru nu se va intampla prea curand, nu-mi ramane decat sa-mi vars amarul aici.

(mai mult…)


Aniversare permis 4 luni!

Aniversare permis 4 luni!

Ultima luna a fost agitata, cu multe nopti nedormite, stres intins la maxim dar si satisfactii pe masura. Zummy mi-a fost un aliat de nadejde in toate aventurile mele. Cu siguranta lucrurile ar fi fost mult mai complicate daca n-ar fi fost ea!

Din toate peripetiile din trafic din ultima luna ma voi opri asupra celei mai importante, incununarea experientei mele de sofer de pana acum, drumul Bucuresti – Constanta dus-intors, pe care l-am facut singurica de Craciun.

 

A venit iarna!

A venit iarna!

Salutare fete si baieti! Nu stiu despre voi, dar mie parca mi s-a cam facut dor de voi! Da stiu, v-am cam abandonat in ultima perioada, dar am facut-o cu un scop nobil. Mos Craciun m-a angajat ca spiridus trepadus sef si mi-a delegat multe activitati in ton cu sezonul: petrecerea de sfarsit de an de la firma, cadouri pentru parteneri si angajati, petrecerea copiilor angajatilor, spectacole de colinde si multe alte astfel de lucruri frumoase, dar si foarte mancatoare de timp si de neuroni. Da ce nu face omu’ pentru bucuria altora? 🙂

 

(mai mult…)


Aniversare 3 luni

Aniversare 3 luni

Mare bucurie mare! Ieri am aniversat trei luni de carnet! Ce s-a întamplat în ultima lună? Nimic foarte spectaculos, în afară de episodul cu anvelopele de iarnă, pe care cred că l-am detaliat mai mult decât a fost necesar.

Ceea ce nu ştiţi însă, este că în această lună am avut parte de câteva peripeţii mai mărunte, despre care am tot zis că scriu, dar n-am mai apucat: am alimentat singură cu carburant (huh!), mi-am pus singurică apă de parbriz (premieră!) şi am trecut pentru prima dată pe lângă un accident, din postura de şofer (yuck!). Alte „aventuri” în trafic ar fi şi tentativa de a mă ţine după cineva în trafic, schimbarea benzilor ceva mai des ca pana acum dar şi un incident destul de urât.

(mai mult…)


 Un post vesel insipirat de vremea frumoasă şi dedicat fetelor!

Operaţiunea de machiaj dimineaţa pe stomacul gol şi cu ochii lipiţi de somn nu face parte din topul activităţilor mele preferate dimineaţa. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nimic altceva nu mă pune în mişcare dimineaţa, decât Zummy. Dar suntem femei şi fie că ne place sau nu, trebuie să recunoaştem că pungile de sub ochi şi cearcănele adânci nu se prea pupă cu frumuseţea, dezideratul nostru cel mai de preţ. Dar nouă toate aceste activităţi de înfrumuseţare ne manâncă timp preţios … what to do, what to do …

(mai mult…)


Oare se mai indoieste cineva ca bancurile cu politisti sunt doar rautati gratuite la adresa organelor care ar trebui sa aplice legea? Oare domniile lor, politistii, nu alimenteaza zi de zi asa numitele idei preconcepute ale maselor vis-a-vis de prostia care ii caracterizeaza? Oare ei chiar cred ca au sclipiri de geniu si ca sunt pe nedrept marginalizati si batjocoriti de muritorii de rand? Oare ei considera ca odata imbracati in uniforma se transforma intr-un fel Supermani si ca toata lumea ar trebui sa stea slus in fata lor doar pentru ca poarta emblema statului? De unde pana unde!? Stimati domni politisti, conteaza foarte mult ce scoateti pe gura, cum puneti problema, dar cel mai important lucru: conteaza sa nu faceti abuz de uniforma si de asa zisa autoritate de care dispuneti!

(mai mult…)


Tribunal Bucuresti noapteaO noua zi in paradis. Astazi sunt deprimata … este luni, iar prin definitie inceputurile de saptamana sunt deprimante. Nici macar faptul ca m-am imbracat in mov astazi, o culoare mai vesela de felul ei, nu contracareaza starea de sictir general ce ma incearca azi. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu stiu cat de deprimata sunt, cat sunt obosita. Am iesit aseara cu Zummy si cu fetele mele la biliard, in timp ce baietii nostrii se delectau cu marele derby al etapei sau alte activitati care de care mai placute. Ne-a prins miezul noptii pe strazile frumos luminate ale Bucurestiului, am savurat o shaorma de la Dristor (dietetica!), m-am delectat cu un Bucuresti liber, cum rar ti-e dat sa vezi si am lasat-o pe Zummy sa zburde voioasa la viteza optima de 60-80 km/h :). Ce mai, a fost un sfarsit de week-end minunat!

(mai mult…)


Cand ma gandesc ca a trecut o luna de cand, cu mana tremuranda, imi ridicam carnetul de la DRPCIV, grabindu-ma sa semnez in registru ala nenorocit, de teama sa nu se razgandeasca, parca-mi da o lacrima in coltul ochiului stang.

A trecut neasteptat de repede, cu destul de multe peripetii, unele mai penibile ca altele, dar un lucru e cert: fiecare experienta cu Zummy inseamna noi provocari, noi satisfactii, noi ipostaze ale personalitatii mele in care ma surprind pana si pe mine insami, uneori intrebandu-ma retoric „Asta de unde a mai aparut?”.

(mai mult…)


Nimic nu este mai inspaimantator si incitant, in acelasi timp, decat sa iesi prima data singur in trafic! Ei bine, ieri mi-am luat inima in dinti si am plecat singurica de acasa. Traseul nu a fost unul simplu: Titan – Cotroceni – Bucurestii Noi – Unirii – Titan. Patru drumuri, aproximativ 3 ore in trafic la ore de varf si destul de multe greseli comise cu voie sau fara voie, cam acesta ar fi bilantul primei zile in care m-am indurat sa ies singura pe strazile bucurestene. Situatiile inedite, greselile din trafic dar si reusitele mele din aceasta zi, sunt subiectele carora le voi dedica acest post.

(mai mult…)