Posts Tagged ‘peripetii in trafic’


InterzisCred că nu mai e un secret pentru nimeni că nu suport bizonii. Încă de când eram „pe băncile” școlii de șoferi mă terminau psihic, pentru simplul motiv că existau doar pentru a-mi face mie existența și mai amară decât o aveam.

De-a lungul celor aproape 2 ani de șoferit zilnic în traficul mirobolant al Capitalei, am avut parte de multe momente vesele și triste cu bizoni. Bine, vesele este impropriu spus. Toate momentele  au fost triste în esență, doar că după o perioadă de timp le percepi ca pe niște glume proaste pe care ți le joacă Providența.

Dintre toate acestea există unul suprem, pe care nu am cum să-l uit pentru că a fost atât de genuine, încât chiar îmi este imposibil să nu-l am imprimat pe retină.

Se făcea că veneam eu într-o seară spre casă, liniștită după o zi de lucru plină și vreo alte două ore de sală. Pentru a accede la vastele apartamente aflate undeva departe de agitația stradală, în jungla amazoniană a Titanului, nu am, teoretic și legal, decât o singură cale care implică o străduță cu sens unic pe sensul meu de mers. Cândva această stăduță a fost cu dublu sens, dar administrația drumurilor, pe bună dreptate, a dispus această modificare în urma cu câțiva ani. Pe străduța cu princina are loc o singură mașină și eventual o bicicletă sau o motoscârță, deci două mașini din sensuri opuse exclus să încapă. Doar că asta nu împiedică bravii noștri bizoni să-și încerce norocul într-o tentativă absolut sinucigașă de a ajunge la stradă pe interzis. Și asta ar fi ok, că doar m-am obișnuit. Altul a fost însă motivul pentru care următoarea întalnire de gradul trei a devenit legen- wait for it – dary!

Cum spuneam, intru eu pe străduță, îl văd pe bizon în capăt. Eu dau flash-uri, el la fel. Eu înaintez, hop și el. Mă și simțeam în Vestul Sălbatic în fața bătrânului bar, așteptând cu sufletul la gură să văd cine clipește primul. În fine demarez, numai pentru a pune frână cinci metri mai în față, în spiritul bunei conduite pe care am învățat-o la școală, pentru că Dl. Bizon navalise deja peste mine la volanul bolidului său, vizibil mai potent ca Zummy. Tot el oprește în dreptul meu și deschide geamul la mine. Atunci am putut vedea că era într-adevăr un el, era defapt chiar EL: întruchiparea perfecțiunii masculine  pământ. Tricou alb mulat peste bicepsul pompat cu steroizi ca puii de la Avicola, lănțău de aur 8 karate cât degetul mic al lui King Kong cu nelipsita cruciuliță, figură aspră cu privire ușor obosită de la prea multe CĂRȚI pe care le-a avut de păcănit toată ziua la bodega din colț. Lângă el ședea arcuită o gazelă marca pitipoanca.org, încrețită, buzată, pictată și înțolită de firmă, de un bun gust amar. Schimbul de replici nu a durat prea mult, a fost scurt și la obiect:

Eu: – Știi că ești pe interzis?

El: – Auzi, da’ mureai dacă așteptai puțin?

Eu: – Da’ tu mureai dacă ocoleai și nu intrai pe interzis?

El: – Și ce te agiți așa, nu vezi că te-am făcut deja? (către gazelă) – Bă da murea dacă mă lăsa, frate!

Eu: – ?! WTF!? (si muzica de pe fundal: UA UA UA UA!)

Evident a demarat în trombă satisfacut că „m-a făcut”, pentru că într-adevăr mă cam lăsase fără replică, în timp ce pe mine m-a bușit un râs isteric până acasă.
Mare ți-e grădina Doamne!

Anunțuri

Zapada, arz-o soarele!

Zapada, arz-o soarele!

Poate nu stiti, dar eu nu sunt deloc un fan al zapezii, mai mult cred ca sunt un anti-fan al zapezii. Pot milita ore in sir impotriva ei si a celor care inca mai cred ca ar trebui sa-mi trezeasca spiritul de copil (nu spui cine, persoana importanta!). Iar motivul pentru care nu-mi place este pur si simplu pentru ca este rece, uda si total neprietenoasa cu cea mai buna prietena a mea, partenera de sosea – Zummy. De-ar fi dupa mine si m-ar tine buzunarul, 3 luni pe an as migra la tropice, sa stiu ca n-o sa mai am de-a face cu ea vreodata. Dar cum acest lucru nu se va intampla prea curand, nu-mi ramane decat sa-mi vars amarul aici.

(mai mult…)


Octavia

Pe urmele lui

De cate ori vi s-a intamplat sa trebuiasca sa va tineti de un prieten pentru a ajunge undeva? Mie mi se intampla frecvent nu pentru ca orientarea in spatiu nu ar fi punctul meu forte (pentru ca nu este!), ci pentru ca am prieteni care, asemeni mie, nu vor sa renunte la masini ori de cate ori iesim in oras, pentru ca am un boyfriend care are masina de serviciu, drept urmare ori de cate ori mergem undeva dupa program sfarsim prin a ne tine unul de celalalt pana acasa, si asa mai departe.

Cat esti incepator nimic nu este mai terrifying decat sintagma „E simplu, te tii dupa mine!”. Pentru ca nu e simplu! Sa stai sa urmaresti masina din fata, sa nu lasi prea multe masini intre tine si el, sa intuiesti miscarile lui, e mai complicat decat pare. Iar daca ai parte si de un adevarat maestru, capetenie de trib intr-ale ghidatului cum este al meu Uby, esti foarte aproape de a claca si a te opri in mijlocul intersectiei.

(mai mult…)

ROM autentic si … POC!

Posted: 2 Februarie 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, ,


Chiar ca senzatii tari!

Chiar ca senzatii tari!

 

In cazul in care nu stiati, ciocolata ROM atrage belele. Altfel nu-mi pot explica cum am reusit sa o comit la modul cel mai prostesc cu putinta … pe la spate :). Dar sa nu mai tergiversam lucrurile si sa incepem cu inceputul …

Era ultima zi a lunii ianuarie si se anunta o alta zi banala in trafic. Nici macar faptul ca intarziasem considerabil la birou nu era o noutate si nu prevestea nimic spectaculos. Nu ma grabeam, pentru ca trebuia sa pun benzina deci oricum aveam sa mai intarzi.

 

Cateva precizari sunt necesare pentru a introduce cititorul in atmosfera de poveste. Eu alimentez de la OMV, pentru ca este relativ aproape de casa, pentru ca se presupune ca au carburant de calitate, pentru ca in tineretile mele am fost operator de interviu pentru ei (faceam chestionare la oameni in benzinarie) si imi este un brand simpatic, pentru ca …, pentru ca … Pe cat de mult imi place, pe atat de mult ma agaseaza ofertele de la casa, mult prea agresive pana si pentru un om de marketing – ciocolatele de orice fel. Alimentezi, hop si intrebarea: Nu doriti si o ciocolata Heidi? Nu doriti si un Kinder Felie de Lapte? Nu conteaza ca poate ti-ai mai luat inca vreo 3 batoane de alt tip. Pe sistemul Mc Donald’s nu-doriti-si-o-portie-de-cartofi-prajiti-la-inghetata ei iti pompeaza glucoza in vene ca sa dai in diabet iar ei sa fie multumiti ca si-au atins targetul. Si cand te gandesti cat de simplu e sa identifice profticiosii de dulce, asemeni mie, odata luate victimele in vizor, succesul este garantat. Probabil ne tradeaza pupilele dilatate si dificultatea cu care incercam sa ne tinem saliva la locul ei cand vorbim, ca altfel nu-mi dau seama. Ei bine, de obicei refuz aceste oferte, tocmai pentru ca nu-mi place sa mi se bage in traista ceva ce nu-mi doresc, insa in ziua cu pricina m-am razgandit in ultimul moment si am acceptat oferta … o ciocolata ROM!  STRIKE 1! Morala: intotdeauna bazeaza-te pe primul instinct!

Nu, motivul nu a fost pofta nebuna de ciocolata ROM, desi imi place! Nu, motivul a fost unul mult mai pragmatic si marsav: sa schimb cei 5 ron pe care ii aveam, pentru a-i da Omului de la Pompa 2 leuti in loc de 5, pentru a-i rasplati amabilitatea de a ajuta un anti-talent in alimentarea cu carburant. STRIKE 2 … Doamne-Doamne nu doarme! Morala: nu fi egoist!

Drumul spre birou, linistit. Aceiasi bizoni pe care ii intalnesc in fiecare zi, dar care ma lasa rece si acelasi trafic infernal tipic bucurestean, chiar si la ora aceea (sa fi tot fost vreo 9 si ceva trecute fix).  Pe undeva pe la Stadionul Stefan cel Mare ma loveste brusc foamea si ma decid sa schimb traseul obisnuit (Pasaj Victoriei – Titulescu – Grivita), pentru a putea ajunge la Covrigii aburinzi de la Chibrit. Reconfigurare traseu: Dorobanti – Charles de Gaule – Arcul de Triumf – Casin – 1 Mai – Covrigii aburinzi de la Chibrit. O alegere ce promitea, dar care s-a dovedit a fi total neinsipirata. Pe Dorobanti, bara la bara. Stomacul meu framanta de zor iar ochii mi se scurgeau dupa batonul ROM, acel compromis dulce castigat fair and square in fata alter ego-ului meu.

Dupa cateva tentative reusite de abstinenta, ma surprind infruptandu-ma de zor din primul baton (o da, era ROM Dublu!). Cu poftele pe jumatate satisfacute simteam glicemia invadandu-mi intreaga fiinta si … surprize, surprize (ca tot eram in dreptul TVR-ului) … o usoara senzatie de caldurica si de bine, specifica elixirului bunei dispozitii, Alcoolul! Eu nu beau alcool foarte des, de aceea sunt un pic mai sensibila cand e vorba de domnia sa, din toate punctele de vedere. Neah! N-are cum sa puna astia alcool in ciocolata, e doar esenta de rom! Si chiar daca ar avea, n-ar face astia de la OMV oferta agresiva la el tocmai soferilor! zise mintea mea in gandul ei. Dar pentru ca ma framanta prea tare indoiala, am pus mana pe ambalaj si am citit ingredientele. Grasime vegetala hidrogenata, emulgator (lecitina din soia), da da da, sa vedem … crema de cacao (bun!)… esenta de rom (aha!) … bla bla bla … alcool etilic rafinat! FUCK! Da, era clar, eram abtiguita la volan dintr-o ciocolata ROM. Sigur, cat mancasem eu nu facea din mine un pericol public, dar a fost indeajuns cat sa ma revolt pe strategii OMVisti care nu s-au gandit la toate aspectele inainte sa lanseze oferta. Eram convinsa sa scriu un post de protest pe blog despre cat de dobitoci sunt.

Ei ce a urmat apoi e demn de filmele SF! Pentru ca mintea mea nu poate sta locului la comanda, tot felul de scenarii amuzante imi treceau prin cap stand la semafor la Charles de Gaule. Cum ar fi daca ai consuma cateva batoane bune ROM si ai fi implicat intr-un accident? Sa-ti iasa alcolemia crescuta si sa le spui politistilor ca e de la ciocolata? Ce fete ar face politistii cand le-ai spune? Oare te-ar crede? Trebuie sa te creada, le arati ambalajele! :)) si asa mai departe. Cu o asemenea activitate intelectuala, trec de Biscuite si ma indrept in pas alert catre Arcul de Triumf, insuflandu-mi ca ar trebui sa fiu totusi mai atenta cum conduc, ca nu se stie de unde rasare vreun nebun vitezoman si ma aleg cu dosar penal de la o ciocolata amarata. Strike 3 … Nu cobi, ca lucrurile rele intotdeauna se intampla mai repede! Morala: nu te teme de lucrurile rele.

Zis si facut. Concentrare maxima la volan! Opresc in sensul giratoriu de la Arc, pentru a acorda prioritate celor care aveau verde pe Kisselef si ma pozitionez, cumva in spatele a doua masini. Nu stiu daca eu eram intre benzi sau ceilalti, cert este ca unul dintre ei imi era foarte in stanga. Ala din fata mea imi lasa impresia ca pleaca, eu ma asigur din dreapta sa ma bag si ma bag. POC! Il lovesc pe cel din stanga de care uitasem cu totul ca era pe traiectoria mea! Am vazut negru in fata ochilor! Nu mi-a venit sa cred! Tocmai ce ma gandisem la asta, cum se putea sa se si intample pe bune? Ei bine, era pe bune! Un moment de neatentie si a fost de ajuns. Am tras pe dreapta imediat dupa intersectie si m-am dat jos tremurand ca o frunza. Imi era teama de ce aveam sa gasesc afara, pentru ca impactul mi s-a parut destul de puternic, iar de zgomot nici nu mai vorbim!

Pagubele nu au fost mari si am avut noroc de un pagubit de treaba, Vladimir, care a stiut sa fie calm exact la momentul potrivit. Dar timpul pierdut astazi la societatea de asigurari pentru constatarea amiabila, toate hartoagele si drumurile pe care inca le mai am de facut la Casco si apoi la service, cu siguranta ma vor face sa circul mai atent pe viitor si sa inchid piticii atunci cand se razvratesc, in loc sa-i las sa zburde liber pe campii.  Dar despre asta intr-un post viitor!

Ei si acum o scurta recapitulare a invatamintelor pe care le putem trage, dragi copii, din mica mea aventura de ieri (in curand alaltaieri).

1. Trust your first instinct it never fails you!

2. Nu fi egoist nici macar atunci cand crezi ca ai dreptate sa fii! Cel putin nu o face constient, pentru ca atunci e doar reavointa.

3. Teme-te de lucrurile bune care ti se pot intampla si poate vei schimba in bine mersul lucrurilor!

Iar acum va las cu Zummy …

Această prezentare necesită JavaScript.

 


 

A venit iarna!

A venit iarna!

Salutare fete si baieti! Nu stiu despre voi, dar mie parca mi s-a cam facut dor de voi! Da stiu, v-am cam abandonat in ultima perioada, dar am facut-o cu un scop nobil. Mos Craciun m-a angajat ca spiridus trepadus sef si mi-a delegat multe activitati in ton cu sezonul: petrecerea de sfarsit de an de la firma, cadouri pentru parteneri si angajati, petrecerea copiilor angajatilor, spectacole de colinde si multe alte astfel de lucruri frumoase, dar si foarte mancatoare de timp si de neuroni. Da ce nu face omu’ pentru bucuria altora? 🙂

 

(mai mult…)


Sofer de doua luni!Timpul zboara mult mai repede atunci cand faci ceva ce-ti place si uite asa, a mai trecut o luna de cand mi-am luat carnetul, motiv pentru care postul azi este unul aniversar :).

Ce peripetii notabile am avut in trafic in ultima luna? Pai destule! Am invatat ceva in plus in aceasta luna? Cu siguranta! Fiecare zi in traficul bucurestean imi aduce noi provocari, satisfactii sau dimpotriva, semnale de alarma, dar cert este ca toate acestea contribuie la dezvoltarea mea ca sofer incepator.

(mai mult…)


Tribunal Bucuresti noapteaO noua zi in paradis. Astazi sunt deprimata … este luni, iar prin definitie inceputurile de saptamana sunt deprimante. Nici macar faptul ca m-am imbracat in mov astazi, o culoare mai vesela de felul ei, nu contracareaza starea de sictir general ce ma incearca azi. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu stiu cat de deprimata sunt, cat sunt obosita. Am iesit aseara cu Zummy si cu fetele mele la biliard, in timp ce baietii nostrii se delectau cu marele derby al etapei sau alte activitati care de care mai placute. Ne-a prins miezul noptii pe strazile frumos luminate ale Bucurestiului, am savurat o shaorma de la Dristor (dietetica!), m-am delectat cu un Bucuresti liber, cum rar ti-e dat sa vezi si am lasat-o pe Zummy sa zburde voioasa la viteza optima de 60-80 km/h :). Ce mai, a fost un sfarsit de week-end minunat!

(mai mult…)


Ce poate fi mai romantic decat sa te plimbi cu masina intr-o dimineata ploioasa de toamna prin Micul Paris? Cand frunzele ruginii se scutura agale iar stopii argintii de ploaie aluneca unduite intr-un dans gratios pe parbrizul masinii tale. Mai conteaza ca faci doua ore pana la birou cand totul in jurul tau este atat de mirific?

(mai mult…)