Posts Tagged ‘instructori auto’


Si eu pot!

Si eu pot!

“Aceasta este prima întrebare” spun, parafrazându-l pe Shakespeare!

Te înscrii la o şcoală de şoferi, faci legislaţie, ieşi întâi în poligon, apoi în trafic (cel puţin asta ar fi ordinea logică…) şi apoi, gata: la examen – trebuie să dovedeşti că ai devenit şofer! Serios?!!!

15 şedinţe de condus înseamnă – teoretic: 25 de ore, iar practic: cel mult 22 de ore şi jumătate, că de restul te fentează instructorul, pentru că scrie pe hârtie 100 de minute şedinţa, dar tu faci maximum 90 de minute – asta dacă e băiat/fată bun/ă şi nu întârzie sau nu îşi rezolvă probleme personale în timpul ŞEDINŢEI TALE, pentru care l-ai/ai plătit/-o pe om/oamă!!!

So, cine au fost cei care au stabilit că poţi deveni şofer după 15 şedinţe de condus şi ce calitate aveau?! Oare s-au făcut studii ştiinţifice care să demonstreze că majoritatea covârşitoare a oamenilor pot stăpâni o maşină după DOAR 15 şedinţe? Mie una mi se par total insuficiente, însă pentru şcolile de şoferi acest “insuficient” se transformă într-o afacere foarte profitabilă, pentru că majoritatea aspiranţilor la permisul auto vor face şedinţe suplimentare mult mai piperate ca preţ decât costul şcolii!

A doua întrebare este: pentru cine este condusul? Oare numai pentru fericiţii iniţiaţi sau pentru cei înzestraţi cu aptitudini tehnice şi, de preferinţă, de sex masculin?! Ei bine, trebuie să-i dezamăgesc pe cei care nu s-au apucat de şcoala de şoferi considerând că nu e pentru ei!… Condusul este pentru orice om înzestrat cu raţiune; diferenţa este dată doar de antrenament – de numărul de şedinţe necesare pentru a-ţi forma reflexele, deprinderile, pentru “a-ţi intra în mână”, cum se spune. Hai să fim serioşi: 22 de ore de condus (că ştie toată lumea că 25 nu se fac, da?!) pot fi suficiente pentru un novice care n-a mai condus nici măcar “pe coclauri” cu tăticu’ lui?

Schummy este una dintre puţinele persoane care a înţeles cum stau lucrurile cu condusul unei maşini, la fel cum am înţeles eu din primele lectii (deşi primul meu instructor era catastrofal ca pedagog): aproape oricine este capabil să înveţe ştiinta şofatului; diferenţa este dată de timpul necesar pentru a căpăta deprinderile necesare. Paradoxal sau nu, o mare parte dintre intelectuali (printre care mă număr şi eu – nevoită să fac două şcoli de şoferi, să iau ore suplimentare cât echivalentul a încă uneia şi să dau 11 trasee!) au nevoie de mult timp pentru a-şi forma aceste reflexe.

“Toată lumea poate”, afirma cu năduf o dragă prietenă a noastră de pe blog, fără să realizeze diferenţa dintre “toată lumea” şi noi, “restul lumii” ! “Lumea” aia poate că a avut ocazia să meargă prin pustietăţi cu maşina părinţilor începând din fragedă pruncie până şi-a format nişte reflexe şi în stadiul ăsta a plecat la şcoala de şoferi sau poate că “lumea”…are aptitudini tehnice sau… poate amândouă! Tragem linie şi concluzionăm: cu cine ne comparăm noi de fapt?! Cu oameni de zeci de ori mai antrenaţi ca noi sau cu partea creierului responsabilă de “sectorul tehnic” foarte dezvoltată?!

Suntem diferiţi, dar cel puţin la fel de capabili… Munca tenace şi perseverenţa neclintită sunt cheile reuşitei.

DE MEMORAT: “Perseverând, melcul a ajuns pe Arca lui Noe!”


Suntem într-o zi de luni! E o zi de 1 noiembrie friguroasă şi ceţoasă şi prima zi pe care am resimţit-o cu adevarat, dupa ce s-a trecut la ora de iarnă. Sunt puţin somnoroasă şi uşor iritată, fără să ştiu cu adevarat motivul, drept pentru care nu pot decât să dau vina pe vreme. Îmi savurez micul dejun – covrigi cu susan şi iaurt. Pur şi simplu ador covrigii proaspeţi a căror coajă rumenită şi crocantă îmi trosneşte între dinţi la fiecare dumicat. Dar cel mai mult îmi place să îi sting cu un iaurt uşor înţepător. Şi când te gandeşti că acum câteva ore îmi promiteam solemn în faţa oglinzii că mă reapuc de cură … dar nu-i nimic, renunţ la dulce şi echilibrez lucrurile! O sa scap de acel kilogram în plus pe care l-am câştigat în ultima perioadă şi cu puţin noroc, poate reuşesc mai mult, să ajung la greutatea pe care mi-am propus-o iniţial! If only …

(mai mult…)


Dupa politisti si profesori, iata a venit randul si instructorilor auto sa iasa in strada pentru a-si cere drepturile. Fericitul eveniment va avea loc maine, in capitala, cu incepere de la 10.00. Asta inseamna ca maine pe langa ploaie, vom avea un motiv in plus sa ne deplasam in Bucuresti cu incetinitorul. Clar, maine Zummy ramane in parcare!

(mai mult…)


M-am decis sa adaug aceasta rubrica inca de la inceput pe blog pentru ca mie, personal, mi-au trebuit doi ani, doua scoli de soferi, trei instructori si trei examene (la traseu) picate pentru a-mi putea lua carnetul … si asta nu neaparat din cauza lipsei mele de indemanare la volan, ci si pentru ca am fost una dintre victimele colaterale ale razboiului dintre scoala de soferi si autoritati. Nu ma intelegeti gresit, nu port pica nimanui, fiecare parte a facut ce a crezut mai bine, dar per ansamblu eu si altii ca mine am avut de suferit. Si pentru ca imi doresc ca macar pentru voi aceasta experienta sa fie mai placuta, mi-am permis sa deschid acest blog dedicat voua in care sa va impartasesc din pataniile mele, ca sa stiti la ce sa va asteptati … Asadar, draga invatacelule, daca te-ai hotarat sa incepi scoala de soferi, vezi mai jos cateva sfaturi ce te vor ajuta in, sper eu, scurta calatoria initiatica ce se va finaliza cu obtinerea plasticului roz mult ravnit. Atentie insa, este o rubrica ce se va actualiza pe parcurs, deci nu uita sa mai treci pe aici!

(mai mult…)