Posts Tagged ‘bizoni’


InterzisCred că nu mai e un secret pentru nimeni că nu suport bizonii. Încă de când eram „pe băncile” școlii de șoferi mă terminau psihic, pentru simplul motiv că existau doar pentru a-mi face mie existența și mai amară decât o aveam.

De-a lungul celor aproape 2 ani de șoferit zilnic în traficul mirobolant al Capitalei, am avut parte de multe momente vesele și triste cu bizoni. Bine, vesele este impropriu spus. Toate momentele  au fost triste în esență, doar că după o perioadă de timp le percepi ca pe niște glume proaste pe care ți le joacă Providența.

Dintre toate acestea există unul suprem, pe care nu am cum să-l uit pentru că a fost atât de genuine, încât chiar îmi este imposibil să nu-l am imprimat pe retină.

Se făcea că veneam eu într-o seară spre casă, liniștită după o zi de lucru plină și vreo alte două ore de sală. Pentru a accede la vastele apartamente aflate undeva departe de agitația stradală, în jungla amazoniană a Titanului, nu am, teoretic și legal, decât o singură cale care implică o străduță cu sens unic pe sensul meu de mers. Cândva această stăduță a fost cu dublu sens, dar administrația drumurilor, pe bună dreptate, a dispus această modificare în urma cu câțiva ani. Pe străduța cu princina are loc o singură mașină și eventual o bicicletă sau o motoscârță, deci două mașini din sensuri opuse exclus să încapă. Doar că asta nu împiedică bravii noștri bizoni să-și încerce norocul într-o tentativă absolut sinucigașă de a ajunge la stradă pe interzis. Și asta ar fi ok, că doar m-am obișnuit. Altul a fost însă motivul pentru care următoarea întalnire de gradul trei a devenit legen- wait for it – dary!

Cum spuneam, intru eu pe străduță, îl văd pe bizon în capăt. Eu dau flash-uri, el la fel. Eu înaintez, hop și el. Mă și simțeam în Vestul Sălbatic în fața bătrânului bar, așteptând cu sufletul la gură să văd cine clipește primul. În fine demarez, numai pentru a pune frână cinci metri mai în față, în spiritul bunei conduite pe care am învățat-o la școală, pentru că Dl. Bizon navalise deja peste mine la volanul bolidului său, vizibil mai potent ca Zummy. Tot el oprește în dreptul meu și deschide geamul la mine. Atunci am putut vedea că era într-adevăr un el, era defapt chiar EL: întruchiparea perfecțiunii masculine  pământ. Tricou alb mulat peste bicepsul pompat cu steroizi ca puii de la Avicola, lănțău de aur 8 karate cât degetul mic al lui King Kong cu nelipsita cruciuliță, figură aspră cu privire ușor obosită de la prea multe CĂRȚI pe care le-a avut de păcănit toată ziua la bodega din colț. Lângă el ședea arcuită o gazelă marca pitipoanca.org, încrețită, buzată, pictată și înțolită de firmă, de un bun gust amar. Schimbul de replici nu a durat prea mult, a fost scurt și la obiect:

Eu: – Știi că ești pe interzis?

El: – Auzi, da’ mureai dacă așteptai puțin?

Eu: – Da’ tu mureai dacă ocoleai și nu intrai pe interzis?

El: – Și ce te agiți așa, nu vezi că te-am făcut deja? (către gazelă) – Bă da murea dacă mă lăsa, frate!

Eu: – ?! WTF!? (si muzica de pe fundal: UA UA UA UA!)

Evident a demarat în trombă satisfacut că „m-a făcut”, pentru că într-adevăr mă cam lăsase fără replică, în timp ce pe mine m-a bușit un râs isteric până acasă.
Mare ți-e grădina Doamne!

Anunțuri

The middle finger

Posted: 16 Noiembrie 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , ,

Shoot me now!

Shoot me now!

Astazi am primit gratuit degetul mijlociu. Daca stau sa ma gandesc nu cred ca l-am mai primit pana acum si asta ar trebui sa ma faca oarecum mandra ca am reusit aceasta performanta. In sfarsit am calcat si eu pe cineva pe bataturi atat de tare incat sa-mi arate mijlociul! Dar daca stau sa va povestesc de fapt ce s-a intamplat, veti fi la fel de dezamagiti ca mine, pentru ca nu s-a intamplat intr-un cadru in care sa ma astept si cu importanta cuvenita unui astfel de eveniment.

(mai mult…)

Guest star – articol special!

Posted: 14 Noiembrie 2011 by Schummy in Guest Star
Etichete:, , , ,

Dragii mei, astazi lansam o noua rubrica pe blog: Guest Star! Asta inseamna ca din cand in cand vor exista posturi ai caror autori vor fi dintre voi, cititorii de suflet al acestui blog. Autoarea primului post de acest tip este Liz! Ati ghicit este buna noastra prietena Liz, care ori de cate ori aveti nevoie va sta la dispozitie cu un sfat, o vorba buna sau o vorba de duh. Este constanteanca de-a mea, si-a luat carnetul de curand dar din pacate nu are masina si ii este teama ca va uita sa conduca pana apuca ea sa-si ia masina :). Este ambitioasa din fire si pune bani de-o parte sa-si ia o Mazduta, o sora de-a lu’ Zummy. Si last but not least, imi este tare draga, pentru este simpatica si glumeata, pentru ca de cele mai multe ori imi tine locul cu succes de moderator, sfatuitor de seama, dar mai cu seama pentru ca a cedat presiunilor mele si mi-a trimis un text pe care sa-l postez iar pentru toate acestea nu pot decat sa-i multumesc! I-a luat ceva vreme sa-mi trimita acest articol, deci va rog sa o incurajati si sa comentati daca rezonati cu ceea ce spune ea. Eu cred ca veti rezona :). Dar fara sa mai trag mult de timp, ii dau cuvantul ei. Liz, ai legatura:

(mai mult…)

Parcarea … mama ei de parcare!

Posted: 5 August 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , ,

Free parking

Free parking

Exista incepatori si incepatori. Clar pentru toti incepatorii (dar nu numai!) parcarea reprezinta un challenge care inevitabil se sfarseste cu multe manevre de fata-spate, un puls accelerat si sudoare pe frunte (ceea ce nu e neaparat un lucru rau avand in vedere ca de cand stai cu fundul in masina exercitiul fizic iti lipseste cu desavarsire!). Dar rezultatul dom’le, alinierea la dunga, sentimentul lucrului bine facut si mandria de scurta durata pe care o porti in suflet … priceless.

Dar asta nu se intampla de fiecare data! Ei bine nu, sunt momente in care te grabesti atat de tare si te saturi de schemele dute-vino, in care pur si simplu masina capata proportii gigantice si se incapataneaza sa intre intr-un spatiu mic de vreo cinci metri asa si in care iti vine sa o lasi acolo asa cum a intrat si sa-ti bagi picioarele in ea de parcare! Cunoastem cu totii aceste momente, noi fetele probabil mai mult decat oricine si nu este o rusine sa recunoastem ca parcarea nu este punctul nostru forte …

(mai mult…)


proiectoareDragi învăţăcei, dar mai ales proaspeţi şoferi! Vă rog eu mult, nu vă luaţi după „fraţii” mai mari din trafic să aprindeţi proiectoarele de ceaţă seara, cand e senin! Proiectoarele de ceaţă, aşa cum le spune şi numele, se folosesc doar atunci când este ceaţă! Duh!

A-ţi aprinde proiectoarele noaptea e un trend care, se pare, câştigă tot mai muţi adepţi chiar din rândul începătorilor, ceea ce mă surprinde având în vedere faptul că au materia ceva mai proaspătă în minte şi n-ar trebui să uite atât de repede la ce folosesc acele beculeţe extra, numite proiectoare.

Mi se pare un lucru atât de enervant, încât m-am decis să-i dedic un post. De ce e enervant? Păi pentru că eu mi-s chioară de fel (şi neatentă … şi blondă … şi aşa mai departe) şi după ce că nu văd la distanţă fără ochelari, mai trebuie să mă feresc şi de lumina arzătoare de retină provenită de la unele specimene mai puţin evoluate din trafic, denumite generic bizoni. Pe bune dacă pot întelege ce-o fi în mintea lor când aleg să-şi aprindă proiectoarele noaptea. Oricât mi-aş dori să le acord prezumpţia de nevinovăţie presupunând că le-au uitat aprinse atunci când le-au folosit ultima dată, nu pot crede că există atâţia uituci în vestita Capitală. Deci prima premisă pică.

Probabil cea mai plauzibilă ar fi că sunt bizoni şi ca atare orice beculeţ din dotare trebuie folosit noaptea pentru a te face remarcat în trafic. Doar că în dorinţa lor neţărmurită de a se face remarcate, dobitoacele (că sunt totuşi nişte animale şi bizonii aştia) omit unicul şi incontestabilul adevăr: proiectoarele îţi sparg ochii ţie, nefericită victimă care ai nenorocul să te poziţionezi pe traiectoria lor şi rişti să creezi alte pericole celorlalţi participanţi la trafic, care, asemeni ţie circulă regulamentar.  Totul din cauza unui nesimţit care fie în necunoştinţă de cauză, fie pentru că pur şi simplu nu-i pasă, alege să-şi aprindă proiectoarele.

Săptămăna trecută am făcut un exerciţiu de memorie în drumul meu de la birou spre casă. Am numărat nici mai mult nici mai puţin de 100 de maşini cu proiectoarele aprinse. Ok, am un drum lung spre casă, dar asta nu e o scuză pentru cei 100 de bizoni. Am încercat să găsesc un pattern în tipul maşinii, numărul de înmatriculare (Bucureşti/Ilfov vs. restul tării), clase de maşini sau sex, dar singurul lucru în comun pe care l-am găsit a fost că sunt români, cel puţin potrivit numerelor de înmatriculare … Nu există un pattern în privinţa lor, deşi trebuie să recunosc că majoritatea maşinilor erau fie Loganuri, fie de clasă mare (Renault Megane, Skoda Octavia, VW Passat, Audi, BMW-uri vechi samd) şi bărbaţi. Nu pot spune că a fost chiar o surpriză rezultatul, pentru că de regulă cam aştia sunt bizonii :). A nu se înţelege că am ceva cu loganiştii. Nu-mi sunt ei foarte simpatici, pentru că de cele mai multe ori se avântă sălbatic în cursă cu căruţa, dar nici nu am ceva în mod deosebit cu ei. În privinţa celorlalţi însă, ar fi mai multe de povestit, dar într-un post viitor :).

La final, test de verificare a cunoştinţelor şi concurs cu premii!
Cerinţă – Identificaţi cât mai multe pictograme din imaginea de mai jos. Treceţi denumirea/simbolistica lor în căsuţa de comentarii în ordinea pictogramelor de la stânga la dreapta.
Regulament concurs: primul care le enumeră corect pe toate câştigă.
Premiu: un superb breloc de plastic cu inscripţia Jos bizonii! în valoare de 5 RON 🙂

Pictograme bord

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PS: nici eu nu le ştiu pe toate, deci o sa fie fun! 🙂

Ce-au mai scris şi alţii pe aceeaşi temă (he he, deci nu sunt singura!)
http://www.4tuning.ro/alte-stiri-auto/my-name-is-cocalar-celmaimare-cocalar-7116.html


Tribunal Bucuresti noapteaO noua zi in paradis. Astazi sunt deprimata … este luni, iar prin definitie inceputurile de saptamana sunt deprimante. Nici macar faptul ca m-am imbracat in mov astazi, o culoare mai vesela de felul ei, nu contracareaza starea de sictir general ce ma incearca azi. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu stiu cat de deprimata sunt, cat sunt obosita. Am iesit aseara cu Zummy si cu fetele mele la biliard, in timp ce baietii nostrii se delectau cu marele derby al etapei sau alte activitati care de care mai placute. Ne-a prins miezul noptii pe strazile frumos luminate ale Bucurestiului, am savurat o shaorma de la Dristor (dietetica!), m-am delectat cu un Bucuresti liber, cum rar ti-e dat sa vezi si am lasat-o pe Zummy sa zburde voioasa la viteza optima de 60-80 km/h :). Ce mai, a fost un sfarsit de week-end minunat!

(mai mult…)


Ce poate fi mai romantic decat sa te plimbi cu masina intr-o dimineata ploioasa de toamna prin Micul Paris? Cand frunzele ruginii se scutura agale iar stopii argintii de ploaie aluneca unduite intr-un dans gratios pe parbrizul masinii tale. Mai conteaza ca faci doua ore pana la birou cand totul in jurul tau este atat de mirific?

(mai mult…)


Azi e ziua refularilor, a rabufnirilor si a conflictelor. Am avut o confruntare cu un coleg la birou in care i-am spus ce aveam pe suflet, influentata fiind de o carte pe care am citit-o aseara pe nerasuflate, Cinci disfuncţii ale muncii în echipă de Patrick Lencioni, in timpul meciului J. E o carte foarte dragut scrisa despre cum poti sa faci lucrurile sa mearga in echipa, pe care o recomand tuturor celor care vor o lectura placuta, usoara, dar si utila, intr-o seara ploioasa de toamna. Pont: o gasiti saptamana asta impreuna cu revista Capital la orice chiosc de ziare, la pretul de 9.99 RON. Dar destul cu dulcegariile, sa trecem la aruncatul de bombe!

(mai mult…)