Archive for the ‘Din viata mea de incepator’ Category


Octavia

Pe urmele lui

De cate ori vi s-a intamplat sa trebuiasca sa va tineti de un prieten pentru a ajunge undeva? Mie mi se intampla frecvent nu pentru ca orientarea in spatiu nu ar fi punctul meu forte (pentru ca nu este!), ci pentru ca am prieteni care, asemeni mie, nu vor sa renunte la masini ori de cate ori iesim in oras, pentru ca am un boyfriend care are masina de serviciu, drept urmare ori de cate ori mergem undeva dupa program sfarsim prin a ne tine unul de celalalt pana acasa, si asa mai departe.

Cat esti incepator nimic nu este mai terrifying decat sintagma „E simplu, te tii dupa mine!”. Pentru ca nu e simplu! Sa stai sa urmaresti masina din fata, sa nu lasi prea multe masini intre tine si el, sa intuiesti miscarile lui, e mai complicat decat pare. Iar daca ai parte si de un adevarat maestru, capetenie de trib intr-ale ghidatului cum este al meu Uby, esti foarte aproape de a claca si a te opri in mijlocul intersectiei.

(mai mult…)

Anunțuri

Zummy vedeta

Posted: 17 Octombrie 2011 by Schummy in Din viata mea de incepator
Etichete:, , ,

Zummy

Zummy

Urasc aceasta perioada a anului … si da, in mare parte din cauza faptului ca se face frig si inevitabil ma apuca o viroza care de obicei imi mananca un week-end din viata, pe care in mod normal l-as fi petrecut intr-un mod mai placut decat in pat in fata televizorului cu mucii pana in barba si cu ochii mereu umezi. Si nu stiu cum se face ca obligatoriu in programul HBO, printre putinele de altfel pe care le urmaresc la TV, in w/end se strecoara si cate o drama din cele usturatoare de sufletel in care ma trezesc plangand in hohote, chiar daca jocul actorilor lasa mult de dorit. Adica, common, cum sa plangi la un film in care joaca interpreta lu’ Hanna Montana!? I blame the fever!

Dar nu, nu acesta este principalul motiv pentru care urasc aceasta perioada a anului, ci pentru ca vin toate gramada: casco, revizie, rca!!! Aici e intr-adevar de plans, pentru ca ma doare sufletelul cand stiu cati bani cheltuim anual pe treaba asta! Dar ce nu facem noi pentru draga noastra Zummy? Si uite asa se face ca ne-am trezit cu Zummy la service. Nu va voi povesti despre problemele ei, ca nu e cazul, dar va pot povesti cum a ajuns ea purtatorul de cuvant al speciei sale, la service!

(mai mult…)

Adio Lemi si Leni!

Posted: 3 Octombrie 2011 by Schummy in Din viata mea de incepator
Etichete:, , ,

 
Lemi si Leni la plaja
Lemi si Leni la plaja

Ei bine da, am deja o luna si jumatate de cand am renuntat la lamai! Si nu am putut sa o fac de tot pana cand nu le-am dedicat un post pe blog! Asa ca iacata-ma pe blog, cu un nou post despre Lemi si Leni, lamaile mele cele de toate zilele!

Momentul despartirii a fost o ceremonie emotionanta in care Lemi si Leni s-au intalnit dupa un an de zile. Buclucasa din fire perechea noastra si-a facut de cap pentru ultima data in compania lui Zummy, urmand sa plece impreuna in cautarea fericirii depline … au fost la mare, urmeaza sa mearga la munte, prea multe nici eu nu stiu despre ele, cert este ca acum sunt libere si se bucura de regasire.

Cat despre mine, eu ma bucur ca am avut ocazia sa le cunosc si le multumesc ca m-au scapat din multe incurcaturi, mai ales cu politistii, care de fiecare data cadeau prada sarmului lor zambind la mine ori de cate ori faceam cate o prostie in trafic. Ce-i drept mi-au luat si multe claxoane, morti si raniti din pricina lor, dar per ansamblu imi va fi dor de ele …

Si cum sa nu-mi fie dor cand impreuna am strabatut peste 10.000 de kilometrii? Cand mi-au fost alaturi pe cele mai mari troieni si in cele mai dificile situatii …

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 


 

A venit iarna!

A venit iarna!

Salutare fete si baieti! Nu stiu despre voi, dar mie parca mi s-a cam facut dor de voi! Da stiu, v-am cam abandonat in ultima perioada, dar am facut-o cu un scop nobil. Mos Craciun m-a angajat ca spiridus trepadus sef si mi-a delegat multe activitati in ton cu sezonul: petrecerea de sfarsit de an de la firma, cadouri pentru parteneri si angajati, petrecerea copiilor angajatilor, spectacole de colinde si multe alte astfel de lucruri frumoase, dar si foarte mancatoare de timp si de neuroni. Da ce nu face omu’ pentru bucuria altora? 🙂

 

(mai mult…)


Aniversare 3 luni

Aniversare 3 luni

Mare bucurie mare! Ieri am aniversat trei luni de carnet! Ce s-a întamplat în ultima lună? Nimic foarte spectaculos, în afară de episodul cu anvelopele de iarnă, pe care cred că l-am detaliat mai mult decât a fost necesar.

Ceea ce nu ştiţi însă, este că în această lună am avut parte de câteva peripeţii mai mărunte, despre care am tot zis că scriu, dar n-am mai apucat: am alimentat singură cu carburant (huh!), mi-am pus singurică apă de parbriz (premieră!) şi am trecut pentru prima dată pe lângă un accident, din postura de şofer (yuck!). Alte „aventuri” în trafic ar fi şi tentativa de a mă ţine după cineva în trafic, schimbarea benzilor ceva mai des ca pana acum dar şi un incident destul de urât.

(mai mult…)


Sofer de doua luni!Timpul zboara mult mai repede atunci cand faci ceva ce-ti place si uite asa, a mai trecut o luna de cand mi-am luat carnetul, motiv pentru care postul azi este unul aniversar :).

Ce peripetii notabile am avut in trafic in ultima luna? Pai destule! Am invatat ceva in plus in aceasta luna? Cu siguranta! Fiecare zi in traficul bucurestean imi aduce noi provocari, satisfactii sau dimpotriva, semnale de alarma, dar cert este ca toate acestea contribuie la dezvoltarea mea ca sofer incepator.

(mai mult…)


Cand ma gandesc ca a trecut o luna de cand, cu mana tremuranda, imi ridicam carnetul de la DRPCIV, grabindu-ma sa semnez in registru ala nenorocit, de teama sa nu se razgandeasca, parca-mi da o lacrima in coltul ochiului stang.

A trecut neasteptat de repede, cu destul de multe peripetii, unele mai penibile ca altele, dar un lucru e cert: fiecare experienta cu Zummy inseamna noi provocari, noi satisfactii, noi ipostaze ale personalitatii mele in care ma surprind pana si pe mine insami, uneori intrebandu-ma retoric „Asta de unde a mai aparut?”.

(mai mult…)


Pentru ca saptamana aceasta m-am cam lasat pe tanjeala cu scrisul si cand am scris, am povestit despre mine si pataniile mele in trafic, revin pe final de saptamana cu un post despre cum se desfasoara examenul auto la sala. V-am povestit deja despre cum sa nu pici sala. De aceasta data voi descrie procedura de la examen, incepand cu depunerea dosarului si pana la finalizarea examenului.

Atunci cand consideri ca esti pregatit si-ti iei inima in dinti sa te prezinti la examen, ar trebui sa ai in vedere unele aspecte. In primul rand, asigura-te ca ai dosarul complet inainte de a te prezenta la locul faptei. In Bucuresti dosarul pentru examenul auto se depune la DRPCIV, in Pipera, gasiti pe Google Maps adresa exacta, atat pentru Bucuresti (etajul 1), cat si pentru Ilfov (parter).

(mai mult…)


Weekendul trecut am fost la Constanta si am avut prilejul sa-mi exersez talentele de incepator in orasul de bastina, dar mai cu seama, sa traiesc senzatii tari pe autostrada la viteze mari. Am plecat din Bucuresti sambata cu noaptea-n cap (pe la 10.00), plini de elan si pepsi cola (e un fel de-a spune, mai exact ar fi “plini de elan si suc de sfecla”, ca doar sunt la dieta!). In fine, cert este ca eram pregatiti de drum :).

Pe la prima benzinarie sau a doua benzinarie, nu-mi amintesc cu exactitate, am trecut eu la volan. Abia m-am urcat la volan cand … primul stike! Era sa intru in parapeti pe banda de accelerare, cu ochii dupa cai verzi pe pereti. Noroc cu insotitorul meu din dreapta, care m-a atentionat la timp, ca am reusit sa redresez masina. Va spun eu, care n-ar insotitor, sa-si cumpere! Eu chiar am parte de unu’ tare bun :). Dar sa revenim la naratiune, care, dupa cum se poate usor observa, a debutat cu punctul culminant. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca-mi tremurau mainile si picioarele la gandul ca am fost atat de aproape de a pune capat aventurii pe care o asteptasem o saptamana intreaga. Am facut eforturile necesare de a ma remonta, pentru a ma putea concentra la trafic.

(mai mult…)


Nimic nu este mai inspaimantator si incitant, in acelasi timp, decat sa iesi prima data singur in trafic! Ei bine, ieri mi-am luat inima in dinti si am plecat singurica de acasa. Traseul nu a fost unul simplu: Titan – Cotroceni – Bucurestii Noi – Unirii – Titan. Patru drumuri, aproximativ 3 ore in trafic la ore de varf si destul de multe greseli comise cu voie sau fara voie, cam acesta ar fi bilantul primei zile in care m-am indurat sa ies singura pe strazile bucurestene. Situatiile inedite, greselile din trafic dar si reusitele mele din aceasta zi, sunt subiectele carora le voi dedica acest post.

(mai mult…)