Archive for the ‘Din trafic’ Category

IERI M-A CĂLCAT O MAȘINĂ!!!

Posted: 8 Martie 2013 by Mycor in Din trafic

Ei, da! Vă vine să credeți că mi s-a întâmplat așa ceva?

Locuiesc vizavi de hipermarketul Cora și mă îndreptam spre magazin. Era seară, eram obosită după o zi foarte solicitantă și – cel mai grav factor – încă nu m-am obișnuit că parcarea de la Cora este tot un fel de șosea!… Așadar, traversam o porțiune de carosabil din parcare, foarte aproape de o trecere de pietoni, împreună cu mai multe persoane care coborâseră din autobuz, când mersul mi-a fost întrerupt brutal de mașina care m-a lovit din lateral în genunchiul stâng, iar apoi m-a călcat pe vârful degetelor piciorului drept. Practic, ar fi putut fi fracțiuni de secundă în care eu să fi înaintat câțiva centimetri mai mult, iar impactul cu mașina să fi fost mai dramatic… Am rămas pironită pe loc, nevenindu-mi să cred că o mașină de câteva tone tocmai a trecut peste piciorul meu!… În plus, pentru prima oară în viață am perceput șocul unui accident, când simți că are loc o agresiune asupra ta, dar nu ai timp să conștientizezi ce anume, iar în cele mai tragice cazuri, viața ți se încheie înainte de a realiza ce ți s-a întâmplat de fapt !

Ce ați fi făcut voi în locul șoferiței? Eu una, dacă aș fi fost autoarea accidentului, aș fi oprit, aș fi mers la persoana pe care am lovit-o, mi-aș fi cerut scuze că nu am văzut-o, aș fi întrebat-o dacă am lovit-o rău, dacă pot s-o ajut cu ceva și aș fi făcut câțiva pași cu ea să mă conving că este ok. Probabil că această descriere nu vă este familiară, pentru că șoferul român nu se regăsește în ea!…

Șoferița a coborât și ea din mașină, însă cu niște mișcări nervoase, și a început să-mi reproșeze: „Femeie, cum mergi așa, fără să te uiți?! Doaaamne ferește!”, cuvinte asociate cu nelipsita cruce, după care s-a urcat la volan și a demarat !!! (Cum s-ar spune: „tot mortul e de vină!”)

Într-adevăr, eu nu m-am uitat de data asta, dar n-am înțeles de ce numai eu trebuia să mă uit; de ce nu-și asumă fiecare partea lui de vină; o deranjase cumva că i-am lovit mașina?!!!

Totuși…eu trec cu propria mea greutate, în timp ce un șofer trece cu câteva tone de armătură… Șoferia se învață într-o școală, în timp ce „a fi pieton” nu se învață într-o anumită școală. Oare care dintre noi ar trebui să fie mai responsabil într-o asemenea situație?!


InterzisCred că nu mai e un secret pentru nimeni că nu suport bizonii. Încă de când eram „pe băncile” școlii de șoferi mă terminau psihic, pentru simplul motiv că existau doar pentru a-mi face mie existența și mai amară decât o aveam.

De-a lungul celor aproape 2 ani de șoferit zilnic în traficul mirobolant al Capitalei, am avut parte de multe momente vesele și triste cu bizoni. Bine, vesele este impropriu spus. Toate momentele  au fost triste în esență, doar că după o perioadă de timp le percepi ca pe niște glume proaste pe care ți le joacă Providența.

Dintre toate acestea există unul suprem, pe care nu am cum să-l uit pentru că a fost atât de genuine, încât chiar îmi este imposibil să nu-l am imprimat pe retină.

Se făcea că veneam eu într-o seară spre casă, liniștită după o zi de lucru plină și vreo alte două ore de sală. Pentru a accede la vastele apartamente aflate undeva departe de agitația stradală, în jungla amazoniană a Titanului, nu am, teoretic și legal, decât o singură cale care implică o străduță cu sens unic pe sensul meu de mers. Cândva această stăduță a fost cu dublu sens, dar administrația drumurilor, pe bună dreptate, a dispus această modificare în urma cu câțiva ani. Pe străduța cu princina are loc o singură mașină și eventual o bicicletă sau o motoscârță, deci două mașini din sensuri opuse exclus să încapă. Doar că asta nu împiedică bravii noștri bizoni să-și încerce norocul într-o tentativă absolut sinucigașă de a ajunge la stradă pe interzis. Și asta ar fi ok, că doar m-am obișnuit. Altul a fost însă motivul pentru care următoarea întalnire de gradul trei a devenit legen- wait for it – dary!

Cum spuneam, intru eu pe străduță, îl văd pe bizon în capăt. Eu dau flash-uri, el la fel. Eu înaintez, hop și el. Mă și simțeam în Vestul Sălbatic în fața bătrânului bar, așteptând cu sufletul la gură să văd cine clipește primul. În fine demarez, numai pentru a pune frână cinci metri mai în față, în spiritul bunei conduite pe care am învățat-o la școală, pentru că Dl. Bizon navalise deja peste mine la volanul bolidului său, vizibil mai potent ca Zummy. Tot el oprește în dreptul meu și deschide geamul la mine. Atunci am putut vedea că era într-adevăr un el, era defapt chiar EL: întruchiparea perfecțiunii masculine  pământ. Tricou alb mulat peste bicepsul pompat cu steroizi ca puii de la Avicola, lănțău de aur 8 karate cât degetul mic al lui King Kong cu nelipsita cruciuliță, figură aspră cu privire ușor obosită de la prea multe CĂRȚI pe care le-a avut de păcănit toată ziua la bodega din colț. Lângă el ședea arcuită o gazelă marca pitipoanca.org, încrețită, buzată, pictată și înțolită de firmă, de un bun gust amar. Schimbul de replici nu a durat prea mult, a fost scurt și la obiect:

Eu: – Știi că ești pe interzis?

El: – Auzi, da’ mureai dacă așteptai puțin?

Eu: – Da’ tu mureai dacă ocoleai și nu intrai pe interzis?

El: – Și ce te agiți așa, nu vezi că te-am făcut deja? (către gazelă) – Bă da murea dacă mă lăsa, frate!

Eu: – ?! WTF!? (si muzica de pe fundal: UA UA UA UA!)

Evident a demarat în trombă satisfacut că „m-a făcut”, pentru că într-adevăr mă cam lăsase fără replică, în timp ce pe mine m-a bușit un râs isteric până acasă.
Mare ți-e grădina Doamne!


Zapada, arz-o soarele!

Zapada, arz-o soarele!

Poate nu stiti, dar eu nu sunt deloc un fan al zapezii, mai mult cred ca sunt un anti-fan al zapezii. Pot milita ore in sir impotriva ei si a celor care inca mai cred ca ar trebui sa-mi trezeasca spiritul de copil (nu spui cine, persoana importanta!). Iar motivul pentru care nu-mi place este pur si simplu pentru ca este rece, uda si total neprietenoasa cu cea mai buna prietena a mea, partenera de sosea – Zummy. De-ar fi dupa mine si m-ar tine buzunarul, 3 luni pe an as migra la tropice, sa stiu ca n-o sa mai am de-a face cu ea vreodata. Dar cum acest lucru nu se va intampla prea curand, nu-mi ramane decat sa-mi vars amarul aici.

(mai mult…)

Primul rendez-vous cu dl. Politist

Posted: 11 Decembrie 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , ,

Politisti in actiune

BD in actiune pe intuneric!

Ei bine da, dragii mei, azi noapte am fost trasa pe dreapta pentru prima data de catre Politie! Am asteptat un an si 3 luni acest moment, facandu-mi tot felul de scenarii in mintea mea despre cum va fi momentul cu pricina si cu toate acestea a reusit sa ma prinda la cotitura. La cotitura si la propriu si la figurat, pentru ca m-a oprit in urma unui viraj la dreapta :). Sa incepem povestea dara …

(mai mult…)

The middle finger

Posted: 16 Noiembrie 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , ,

Shoot me now!

Shoot me now!

Astazi am primit gratuit degetul mijlociu. Daca stau sa ma gandesc nu cred ca l-am mai primit pana acum si asta ar trebui sa ma faca oarecum mandra ca am reusit aceasta performanta. In sfarsit am calcat si eu pe cineva pe bataturi atat de tare incat sa-mi arate mijlociul! Dar daca stau sa va povestesc de fapt ce s-a intamplat, veti fi la fel de dezamagiti ca mine, pentru ca nu s-a intamplat intr-un cadru in care sa ma astept si cu importanta cuvenita unui astfel de eveniment.

(mai mult…)

Parcarea … mama ei de parcare!

Posted: 5 August 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , ,

Free parking

Free parking

Exista incepatori si incepatori. Clar pentru toti incepatorii (dar nu numai!) parcarea reprezinta un challenge care inevitabil se sfarseste cu multe manevre de fata-spate, un puls accelerat si sudoare pe frunte (ceea ce nu e neaparat un lucru rau avand in vedere ca de cand stai cu fundul in masina exercitiul fizic iti lipseste cu desavarsire!). Dar rezultatul dom’le, alinierea la dunga, sentimentul lucrului bine facut si mandria de scurta durata pe care o porti in suflet … priceless.

Dar asta nu se intampla de fiecare data! Ei bine nu, sunt momente in care te grabesti atat de tare si te saturi de schemele dute-vino, in care pur si simplu masina capata proportii gigantice si se incapataneaza sa intre intr-un spatiu mic de vreo cinci metri asa si in care iti vine sa o lasi acolo asa cum a intrat si sa-ti bagi picioarele in ea de parcare! Cunoastem cu totii aceste momente, noi fetele probabil mai mult decat oricine si nu este o rusine sa recunoastem ca parcarea nu este punctul nostru forte …

(mai mult…)


Da stiu, a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe blog. Motivul e unul singur: timpul! Am zis ca e timpul sa indrept aceasta situatia, asa ca iata-ma cu un post scurt si la obiect.

Nu cred ca mai surprinde pe cineva faptul ca la noi lucrurile se fac fara cap si coada. Departe de mine gandul de a ma lansa in polemici pe teme politice, pentru ca ma plictisesc de moarte … dar dom’le, atunci cand lucrurile fara cap incep sa ma afecteze, nu pot decat sa ripostez unde pot si eu, pe blog si anume.

(mai mult…)

ROM autentic si … POC!

Posted: 2 Februarie 2011 by Schummy in Din trafic
Etichete:, ,


Chiar ca senzatii tari!

Chiar ca senzatii tari!

 

In cazul in care nu stiati, ciocolata ROM atrage belele. Altfel nu-mi pot explica cum am reusit sa o comit la modul cel mai prostesc cu putinta … pe la spate :). Dar sa nu mai tergiversam lucrurile si sa incepem cu inceputul …

Era ultima zi a lunii ianuarie si se anunta o alta zi banala in trafic. Nici macar faptul ca intarziasem considerabil la birou nu era o noutate si nu prevestea nimic spectaculos. Nu ma grabeam, pentru ca trebuia sa pun benzina deci oricum aveam sa mai intarzi.

 

Cateva precizari sunt necesare pentru a introduce cititorul in atmosfera de poveste. Eu alimentez de la OMV, pentru ca este relativ aproape de casa, pentru ca se presupune ca au carburant de calitate, pentru ca in tineretile mele am fost operator de interviu pentru ei (faceam chestionare la oameni in benzinarie) si imi este un brand simpatic, pentru ca …, pentru ca … Pe cat de mult imi place, pe atat de mult ma agaseaza ofertele de la casa, mult prea agresive pana si pentru un om de marketing – ciocolatele de orice fel. Alimentezi, hop si intrebarea: Nu doriti si o ciocolata Heidi? Nu doriti si un Kinder Felie de Lapte? Nu conteaza ca poate ti-ai mai luat inca vreo 3 batoane de alt tip. Pe sistemul Mc Donald’s nu-doriti-si-o-portie-de-cartofi-prajiti-la-inghetata ei iti pompeaza glucoza in vene ca sa dai in diabet iar ei sa fie multumiti ca si-au atins targetul. Si cand te gandesti cat de simplu e sa identifice profticiosii de dulce, asemeni mie, odata luate victimele in vizor, succesul este garantat. Probabil ne tradeaza pupilele dilatate si dificultatea cu care incercam sa ne tinem saliva la locul ei cand vorbim, ca altfel nu-mi dau seama. Ei bine, de obicei refuz aceste oferte, tocmai pentru ca nu-mi place sa mi se bage in traista ceva ce nu-mi doresc, insa in ziua cu pricina m-am razgandit in ultimul moment si am acceptat oferta … o ciocolata ROM!  STRIKE 1! Morala: intotdeauna bazeaza-te pe primul instinct!

Nu, motivul nu a fost pofta nebuna de ciocolata ROM, desi imi place! Nu, motivul a fost unul mult mai pragmatic si marsav: sa schimb cei 5 ron pe care ii aveam, pentru a-i da Omului de la Pompa 2 leuti in loc de 5, pentru a-i rasplati amabilitatea de a ajuta un anti-talent in alimentarea cu carburant. STRIKE 2 … Doamne-Doamne nu doarme! Morala: nu fi egoist!

Drumul spre birou, linistit. Aceiasi bizoni pe care ii intalnesc in fiecare zi, dar care ma lasa rece si acelasi trafic infernal tipic bucurestean, chiar si la ora aceea (sa fi tot fost vreo 9 si ceva trecute fix).  Pe undeva pe la Stadionul Stefan cel Mare ma loveste brusc foamea si ma decid sa schimb traseul obisnuit (Pasaj Victoriei – Titulescu – Grivita), pentru a putea ajunge la Covrigii aburinzi de la Chibrit. Reconfigurare traseu: Dorobanti – Charles de Gaule – Arcul de Triumf – Casin – 1 Mai – Covrigii aburinzi de la Chibrit. O alegere ce promitea, dar care s-a dovedit a fi total neinsipirata. Pe Dorobanti, bara la bara. Stomacul meu framanta de zor iar ochii mi se scurgeau dupa batonul ROM, acel compromis dulce castigat fair and square in fata alter ego-ului meu.

Dupa cateva tentative reusite de abstinenta, ma surprind infruptandu-ma de zor din primul baton (o da, era ROM Dublu!). Cu poftele pe jumatate satisfacute simteam glicemia invadandu-mi intreaga fiinta si … surprize, surprize (ca tot eram in dreptul TVR-ului) … o usoara senzatie de caldurica si de bine, specifica elixirului bunei dispozitii, Alcoolul! Eu nu beau alcool foarte des, de aceea sunt un pic mai sensibila cand e vorba de domnia sa, din toate punctele de vedere. Neah! N-are cum sa puna astia alcool in ciocolata, e doar esenta de rom! Si chiar daca ar avea, n-ar face astia de la OMV oferta agresiva la el tocmai soferilor! zise mintea mea in gandul ei. Dar pentru ca ma framanta prea tare indoiala, am pus mana pe ambalaj si am citit ingredientele. Grasime vegetala hidrogenata, emulgator (lecitina din soia), da da da, sa vedem … crema de cacao (bun!)… esenta de rom (aha!) … bla bla bla … alcool etilic rafinat! FUCK! Da, era clar, eram abtiguita la volan dintr-o ciocolata ROM. Sigur, cat mancasem eu nu facea din mine un pericol public, dar a fost indeajuns cat sa ma revolt pe strategii OMVisti care nu s-au gandit la toate aspectele inainte sa lanseze oferta. Eram convinsa sa scriu un post de protest pe blog despre cat de dobitoci sunt.

Ei ce a urmat apoi e demn de filmele SF! Pentru ca mintea mea nu poate sta locului la comanda, tot felul de scenarii amuzante imi treceau prin cap stand la semafor la Charles de Gaule. Cum ar fi daca ai consuma cateva batoane bune ROM si ai fi implicat intr-un accident? Sa-ti iasa alcolemia crescuta si sa le spui politistilor ca e de la ciocolata? Ce fete ar face politistii cand le-ai spune? Oare te-ar crede? Trebuie sa te creada, le arati ambalajele! :)) si asa mai departe. Cu o asemenea activitate intelectuala, trec de Biscuite si ma indrept in pas alert catre Arcul de Triumf, insuflandu-mi ca ar trebui sa fiu totusi mai atenta cum conduc, ca nu se stie de unde rasare vreun nebun vitezoman si ma aleg cu dosar penal de la o ciocolata amarata. Strike 3 … Nu cobi, ca lucrurile rele intotdeauna se intampla mai repede! Morala: nu te teme de lucrurile rele.

Zis si facut. Concentrare maxima la volan! Opresc in sensul giratoriu de la Arc, pentru a acorda prioritate celor care aveau verde pe Kisselef si ma pozitionez, cumva in spatele a doua masini. Nu stiu daca eu eram intre benzi sau ceilalti, cert este ca unul dintre ei imi era foarte in stanga. Ala din fata mea imi lasa impresia ca pleaca, eu ma asigur din dreapta sa ma bag si ma bag. POC! Il lovesc pe cel din stanga de care uitasem cu totul ca era pe traiectoria mea! Am vazut negru in fata ochilor! Nu mi-a venit sa cred! Tocmai ce ma gandisem la asta, cum se putea sa se si intample pe bune? Ei bine, era pe bune! Un moment de neatentie si a fost de ajuns. Am tras pe dreapta imediat dupa intersectie si m-am dat jos tremurand ca o frunza. Imi era teama de ce aveam sa gasesc afara, pentru ca impactul mi s-a parut destul de puternic, iar de zgomot nici nu mai vorbim!

Pagubele nu au fost mari si am avut noroc de un pagubit de treaba, Vladimir, care a stiut sa fie calm exact la momentul potrivit. Dar timpul pierdut astazi la societatea de asigurari pentru constatarea amiabila, toate hartoagele si drumurile pe care inca le mai am de facut la Casco si apoi la service, cu siguranta ma vor face sa circul mai atent pe viitor si sa inchid piticii atunci cand se razvratesc, in loc sa-i las sa zburde liber pe campii.  Dar despre asta intr-un post viitor!

Ei si acum o scurta recapitulare a invatamintelor pe care le putem trage, dragi copii, din mica mea aventura de ieri (in curand alaltaieri).

1. Trust your first instinct it never fails you!

2. Nu fi egoist nici macar atunci cand crezi ca ai dreptate sa fii! Cel putin nu o face constient, pentru ca atunci e doar reavointa.

3. Teme-te de lucrurile bune care ti se pot intampla si poate vei schimba in bine mersul lucrurilor!

Iar acum va las cu Zummy …

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Miercuri, 3 ceasuri rele!

Posted: 7 Noiembrie 2010 by Schummy in Din trafic
Etichete:, ,

Da stiu, martea e aia cu ceasurile rele, doar ca in cazul meu Doamne-Doamne a vrut sa le simt miercuri!   

V-am povestit intr-un post anterior de lupta pe care am dus-o cu anvelopele de iarna, ca ne costa 1900 ron sa schimbam si anvelopele si inlocuirea jantelor cu unele de 14, recomandate de omu’ nostru de la reprezentanta Mazda (BDT) samd. Ei bine, dupa un studiu de piata amanuntit si sfaturile unor prienteni care lucreaza in domeniu, am ajuns la concluzia ca asta e pretul pietei pentru ceea ce ne doream noi si le-am achizitionat. Dupa un proces de negociere destul de amplu, purtat nu de mine, ci de barbatul casei, am agreat cu Dl. G., furnizorul de materiale si prestatorul de servicii, sa ne vedem miercuri pentru a le inlocui. Planul era simplu: ne intalnim, ni le aduce, ni le schimba si aia e. Cat de greu poate fi, right? Pai stati asa ca n-a fost chiar asa …

(mai mult…)


Oare se mai indoieste cineva ca bancurile cu politisti sunt doar rautati gratuite la adresa organelor care ar trebui sa aplice legea? Oare domniile lor, politistii, nu alimenteaza zi de zi asa numitele idei preconcepute ale maselor vis-a-vis de prostia care ii caracterizeaza? Oare ei chiar cred ca au sclipiri de geniu si ca sunt pe nedrept marginalizati si batjocoriti de muritorii de rand? Oare ei considera ca odata imbracati in uniforma se transforma intr-un fel Supermani si ca toata lumea ar trebui sa stea slus in fata lor doar pentru ca poarta emblema statului? De unde pana unde!? Stimati domni politisti, conteaza foarte mult ce scoateti pe gura, cum puneti problema, dar cel mai important lucru: conteaza sa nu faceti abuz de uniforma si de asa zisa autoritate de care dispuneti!

(mai mult…)