Ei, da! Vă vine să credeți că mi s-a întâmplat așa ceva?
Locuiesc vizavi de hipermarketul Cora și mă îndreptam spre magazin. Era seară, eram obosită după o zi foarte solicitantă și – cel mai grav factor – încă nu m-am obișnuit că parcarea de la Cora este tot un fel de șosea!… Așadar, traversam o porțiune de carosabil din parcare, foarte aproape de o trecere de pietoni, împreună cu mai multe persoane care coborâseră din autobuz, când mersul mi-a fost întrerupt brutal de mașina care m-a lovit din lateral în genunchiul stâng, iar apoi m-a călcat pe vârful degetelor piciorului drept. Practic, ar fi putut fi fracțiuni de secundă în care eu să fi înaintat câțiva centimetri mai mult, iar impactul cu mașina să fi fost mai dramatic… Am rămas pironită pe loc, nevenindu-mi să cred că o mașină de câteva tone tocmai a trecut peste piciorul meu!… În plus, pentru prima oară în viață am perceput șocul unui accident, când simți că are loc o agresiune asupra ta, dar nu ai timp să conștientizezi ce anume, iar în cele mai tragice cazuri, viața ți se încheie înainte de a realiza ce ți s-a întâmplat de fapt !
Ce ați fi făcut voi în locul șoferiței? Eu una, dacă aș fi fost autoarea accidentului, aș fi oprit, aș fi mers la persoana pe care am lovit-o, mi-aș fi cerut scuze că nu am văzut-o, aș fi întrebat-o dacă am lovit-o rău, dacă pot s-o ajut cu ceva și aș fi făcut câțiva pași cu ea să mă conving că este ok. Probabil că această descriere nu vă este familiară, pentru că șoferul român nu se regăsește în ea!…
Șoferița a coborât și ea din mașină, însă cu niște mișcări nervoase, și a început să-mi reproșeze: „Femeie, cum mergi așa, fără să te uiți?! Doaaamne ferește!”, cuvinte asociate cu nelipsita cruce, după care s-a urcat la volan și a demarat !!! (Cum s-ar spune: „tot mortul e de vină!”)
Într-adevăr, eu nu m-am uitat de data asta, dar n-am înțeles de ce numai eu trebuia să mă uit; de ce nu-și asumă fiecare partea lui de vină; o deranjase cumva că i-am lovit mașina?!!!
Totuși…eu trec cu propria mea greutate, în timp ce un șofer trece cu câteva tone de armătură… Șoferia se învață într-o școală, în timp ce „a fi pieton” nu se învață într-o anumită școală. Oare care dintre noi ar trebui să fie mai responsabil într-o asemenea situație?!
Peripetii la scoala de soferi si in trafic 
inseamna ca nu te-ai dat cu bicicleta niciodata prin Bucuresti 🙂 😛
Crimsondreams, ai intuit bine: nu m-am „dat” cu bycla, dar am auzit de la o colega, si anume o „doctoreasa”, care a incercat, ca este la fel de riscant sa iesi in trafic pe doua roti ca si cand ai fi cascador profesionist ! Adica…in caz de – Doamne fereste! – risti sa nu te despagubeasca nici societatile de asigurari (sa pun mutzunaky trist sau amuzat? nici nu stiu!!!)…
acuma fie vorba intre noi, parerea mea, oricat de deplasat ar suna, ar fi necesar ca si biciclistii astia sa dea de un oarecare pre-permis, un A0 sau ceva de genul , pentru ca una peste alta participa la trafic si ar trebui sa cunoasca regulile fundamentale , daaaaaaaar, repet , vina principala in jungla urbana e a „zimbrilor” 🙂 uite, am pus eu unul pozitiv, off the record, de obicei categoria B are castig de cauza indiferent daca ceva se petrece din vina lor sau nu:)
CrimsonDreams, tu vorbesti de biciclisti, in timp ce exista chiar un tip de masina, numita cvadriciclu, care se poate conduce fara permis inca de la varsta de 16 ani si are o viteza maxima de 45 km/h.
Chestie din care eu trag concluzia ca nu ai nevoie de permis ca sa conduci un vehicul, ci ai nevoie de permis doar daca vrei sa conduci cu viteza mai mare…