Trei luni de şofat

Aniversare 3 luni

Mare bucurie mare! Ieri am aniversat trei luni de carnet! Ce s-a întamplat în ultima lună? Nimic foarte spectaculos, în afară de episodul cu anvelopele de iarnă, pe care cred că l-am detaliat mai mult decât a fost necesar.

Ceea ce nu ştiţi însă, este că în această lună am avut parte de câteva peripeţii mai mărunte, despre care am tot zis că scriu, dar n-am mai apucat: am alimentat singură cu carburant (huh!), mi-am pus singurică apă de parbriz (premieră!) şi am trecut pentru prima dată pe lângă un accident, din postura de şofer (yuck!). Alte „aventuri” în trafic ar fi şi tentativa de a mă ţine după cineva în trafic, schimbarea benzilor ceva mai des ca pana acum dar şi un incident destul de urât.

Benzinaria, bate-o vina!

De departe prima a fost păţania cea mai amuzanta, pentru ca a fost, evident!, şi cea mai penibilă. Îmi este din ce în ce mai clar faptul că nu prea le am cu partea de mecanică (shocking I know!) şi nici nu le voi avea prea curând, pentru că nu prea mă atrage! Ştiu că a pune benzină nu e chiar mecanică, dar pentru mine echivalează cu schimbatul unei roţi ca şi grad de complexitate (mă rog, exagerez dar nu cu mult :)). Până acum am tot avut noroc cu câte un angajat care să mă ajute, pentru că, de ce să nu recunoaştem, să fii femeie singură la volan, are şi unele beneficii, iar aceasta este poate cel mai de preţ dintre ele.

Duminica trecută însă şirul întâmplărilor norocoase a încetat şi am fost nevoită să alimentez singură. Nu a fost o premieră pentru că mai alimentasem odată, la Petrom, tot într-o zi de w/end. La momentul respectiv reuşisem fără probleme şi cred că tocmai de aceea am fost cu atat mai surprinsă duminică, atunci când tentativa mea de alimentare cu benzina a eşuat lamentabil.

Operaţiunea în sine nu este cea mai complexă: deschizi trapa, deşurubezi buşonul, iei pomba, introduci pompa în gaură şi dai drumul la jet 😀 … lucruri elementare, dacă eşti baiat. Noi, fetele, stăm mai prost cu anumite simţuri şi se pare că tocmai lipsa acestui al şaselea simţ m-a determinat să nu apreciez corect adâncimea pompei în rezervor. Până şi pentru asta exista o tehnică şi se pare ca nici aici nu funcţionează stilul smuls. Rezultatul a fost penibil: trăgaciul de la pompa îmi tot sărea pe masură ce îl apăsam, motiv pentru care în cinci minute am reuşit să pun benzină doar de 17 ron, targetul fiind de 50. Concluzionând că pompa e defectă, am scos-o din rezervor şi am pus-o la loc, in ideea că astept să se elibereze tovarăşul angajat, pentru a continua el procedura. Mda, lucrurile nu funcţionează aşa. Odată pusă benzina a trebuit să o plătesc şi abia apoi a putut domnu de la pompă să mai alimenteze. S-a rezolvat în cele din urmă, dar nu fără să lase urme mândriei mele de pricepută în toate :).

Too fast and too furious

Săptamâna trecută am reînceput lecţiile de Salsa, într-o nouă locaţie de aceasta dată. Am agreat cu al meu Boss să mergem împreună. Nu ştiam locaţia, explicaţiile şi cu harta în faţă erau pointless (când n-ai viziune nu prea ai ce sa vezi :)) aşa că am convenit să mă ţin după el până acolo, adică din Bucureştii Noi până pe la Eroii Revoluţiei. Habar n-aveam unde vine, nu stiam cum se ajunge, locaţia era undeva în ceaţă pentru mine. M-am ţinut după el voiniceşte, aş spune eu, deşi mi s-a părut chiar challenging, pentru că a trebuit să stau cât mai aproape de el, în condiţiile în care nu e cel mai „cuminte” şofer. Cu alte cuvinte trebuia să fiu tot timpul cu geana pe el :). Cu toate eforturile mele se pare că el nu a fost de aceeaşi părere. Faptul că a trebuit să se oprească pe marginea drumului de câteva ori ca să nu mă pierd de el şi precizarea că „am mers foarte încet” m-au făcut să mă îndoiesc de calităţile mele de şofer începător meseriaş, cum mă credeam până atunci. Nu cred că mai are rost să spun că am ajuns la sala deja transpirată şi ostenită.

Anyway, mai multe nu mai zic de şefu’ că nu-i a bună.  Boss, dacă citeşti acest post, să stii că eşti un conducator taaare bun! Parol! Role model :). Concluzia este clară: dacă vrei să faci condiţie fizică la volan, trebuie să te ţii după şef în trafic!  

Huliganul de la Unirii

Întotdeauna m-am întrebat de ce, odată cu lăsarea serii, apar la Unirii tot felul de personaje mereu puse pe harţă. De unde vin? Cum ziua a început să se micşoreze din ce în ce mai mult, drumul de la birou spre casa îl fac pe întuneric. Aşa se face că, într-una din călătoriile spre casă, pe Splaiul Unirii, la un stop, am fost „apostată” de un ţiganuş spălător de parbrize pe bani puţini. Este de departe fenomenul cel mai dezagreabil din traficul bucureştean. Una – două îşi spârcâie cocârţ din ăla urât mirositor şi deloc degresant pe parbriz şi încep să ţi-l năclăiască cu buretele.

Individul nu cred că avea mai mult de 13-14 ani şi nu parea deloc tipul ameninţător. Adică îl făceam din două perechi de pălmi. L-am văzut venind spre mine şi i-am făcut semn de la distanţă că nu sunt interesată de serviciul pe care mi-l poate presta. Ei aş! Da de unde … el a interpretat semnul meu exact pe dos şi a început să-mi stropească parbrizul cu un exces de zel rar întâlnit la neamul lui. Văzând eu că  nu-i rost să scap cu vorbă bună, am început să curăţ parbrizul de zoaiele lui cu apa şi ştergătoarele din dotare, stropindu-l şi pe el în acelaşi timp. Mucosul a anticipat mişcarea şi mi-a parat-o la propriu, ţinând mânerul de la burete în dreptul ţâşnitorii din partea lui. Manevra l-a salvat oarecum de apă, dar nu şi de ştergătoare care îşi făceau datoria cu spor. Enervat peste măsură de tupeul meu şi văzând că nu are sorţi de izbândă se hotărăşte să renunţe, dar nu înainte de a-mi izbi parbrizul cu acelaşi mâner. No comment!

Dar să încheiem totuşi cu o atitudine roz şi pozitivă, pe măsura prăjiturelelor din poză: în w/end ninge şi la noi, semn că vine Crăciunul cât de curând! Prăjituri, brad împobobit, miros de sarmale … Yummy! Dacă mai punem şi cadourile la socoteala deja suntem pe drumul cel bun 😀 

Sursa foto: Pink cupcakes