Romanta de toamna – Bucurestiul pe ploaie …

Posted: 7 octombrie 2010 by Schummy in Din trafic
Etichete:, , , , , ,

Ce poate fi mai romantic decat sa te plimbi cu masina intr-o dimineata ploioasa de toamna prin Micul Paris? Cand frunzele ruginii se scutura agale iar stopii argintii de ploaie aluneca unduite intr-un dans gratios pe parbrizul masinii tale. Mai conteaza ca faci doua ore pana la birou cand totul in jurul tau este atat de mirific?

Nici macar nu te poate frustra faptul ca circuli 80% din traseu bara la bara, atmosfera poetica pluteste si te invaluie in mrejele-i parfumate si uiti de tot. Yeah right … macar de ar fi asa! In realitate nu e nicio poezie in drumul pana la birou, doar cruda realitate: pe ploaie in Bucuresti domina haosul, dar motivul imi este greu de inteles.

M-am consolat cu gandul ca in Bucuresti sunt ambuteiaje mai tot timpul anului, exceptand vara cand se mai elibereaza, dar nu pot pricepe ce se intampla atunci cand ploua. De ce se aglomereaza cand ploua? Merge mai multa lume cu masina, se merge mai incet, ce se intampla?  Totul se schimba: orasul, oamenii, tu! Trebuie sa-ti ascuti simturile si sa fii foarte atent la tot ce se afla in jurul tau, fara sa te bazezi prea mult pe oglinzile laterale in care oricum nu vezi nimic din cauza dragutelor picaturi argintii jucause … si daca mai e si intuneric, atunci e clar,  te bazezi pe instinct si pe noroc, ca prea multe nu ai ce face cand vizibilitatea iti este redusa la minim.

 Nu mai demult de marti seara ce mi-au fost testate reflexele. Bizoneul cu pricina naviga linistit pe banda a treia intr-un vehicol pricajit, Touareg pe numele lui, cand dintr-o data, din motive neintelese de nimeni, a inceput sa se urce vertiginos pe mine. Intr-o fractiune de secunda am verificat oglinzile si am si tras de volan dreapta, strecurandu-ma pe jumatate intre un troleibuz si o alta masina. Inainte sa realizez ce se inampla cu mine si sa dau claxonul de rigoare realizasem deja manevra salvatoare. Bizonul s-a si speriat de mine, saracutul, si a revenit de urgenta pe banda lui, eu putand sa-mi continuu drumul linistita pe banda a doua. Linistita e un fel de-a spune, corazonul incepuse sa-mi bata cu putere, de parca ar fi vrut sa prinda aripi si pe bune sa nu o mai tratez cu Redbull de mai bine de un an!

 Nu stiu de ce exista o credinta, se pare, general impartasita de soferii experimentati, cum ca soferii incepatori ar trebui sa puna frana ca sa le faca lor loc sa se bage in fata. Majoritatea mizeaza pe acest lucru, ca le voi ceda trecerea, desi nu sunt obligata. Si dupa ce ca e aglomerat, se mai trezeste cate unul care sa nu faca acest schimb de benzi in mers, ci pe loc, rezultatul fiind dispunerea lui de-a curmezisul si evident blocarea ambelor benzi. Claxoane, injuraturi, frustrari! Si e vina mea, ca eu l-am lasat sa se bage, dar prefer sa ii las sa se bage decat sa risc sa intru in el … pentru ca nesimtirea lor nu are limite.

Ieri, de exemplu, in minunata aventura catre taramul basmelor cu feti frumos si zane, am cedat trecerea la patru masini consecutiv. Toate se ingramadisera sa se bage pe banda a doua, evident la mai putin de 50 m de intersectie, ca de, asa e-n tenis! Era mai mai sa se loveasca doua in incercarea de a mi se baga in fata, una de pe prima banda, a doua de pe a treia banda. ATENTIE: in astfel de cazuri legea prevede ca are prioritate cel de pe banza a treia … dar este doar un mic amanunt avand in vedere faptul ca eu eram cea care avea intaietate, circuland pe banda cu pricina. Dar cine sunt eu, un amarat de incepator auto, sa contest stilul smuls al bizonilor?

 Colac peste pupaza, s-au mai trezit unii, doi baieti si anume, sa se roage cu cerul si pamantul de mine sa ii las. M-am maimutarit eu la ei dand din cap ca nu si articuland bine cuvintele, sa-mi citeasca pe buze ca am mai lasat trei inaintea lor, dar atat s-au rugat de mine, ca am cedat si de aceasta data. Cu ocazia asta am mai exersat si limba gimnastica … niciodata nu se stie cand trebuie sa joci mim si este bine sa fii tot timpul antrenat :). Ma gandesc doar la saracii aia de stau in spatele meu in coloana, cred ca imi doresc tot binele din lume in astfel de situatii.

Dar maxim mi se pare atunci cand circuli bara la bara si te trezesti cu o masina de politie sau o ambulanta ca nino nino vrea sa te dai la o parte! Tot ieri dimineata am patit-o si cu o ambulanta. Se facea ca mergeam eu linistita pe banda a treia. Rareori mi se intampla sa merg pe banda a treia si cand atunci cand merg exista un scop precis, de a face la stanga la un moment dat. Zburdam eu fericita pentru ca tocmai scapasem de un amarat de stop la care am stat de vreo cinci ori si mai aveam foarte putin pana sa execut virajul la stanga, prin scuarul de pe mijlocul drumului, pentru a ajunge la tinta, benzinaria! Aveam o singura incercare, altfel trebuia sa mai merg ceva, iar sa stau la stop, urat! Cand deodata: nino nino nino. Ei, isi zice mintea mea in gandul ei, n-are cum sa fie pe partea mea sigur e pe sensul opus. Au urmat cateva secunde de confuzie in care incercam sa identific de unde se aude, cand ce sa vezi? Era fix in spatele meu! Bine bine, tu vrei sa treci, da eu ce fac, ca tre sa fac stanga! Dau semnal stanga, asta nimic, nino nino, claxoane … Cedez! Nu vreau sa moara cineva din cauza mea, asa ca ma dau la o parte. Evident cardul de bizoni dupa el, pai ce, puteau ei sa rateze ocazia sa aiba deschizator de drumuri? N-ai cu cine dom’le … Eu pe banda a doua mergeam din ce in ce mai incet, cu semnalizarea pornita, ma apropiam de banda a treia … degeaba! Niciunul nu ma lasa iar momentul in care trebuia sa fac stanga se apropia! Eu aveam parte doar de flash-uri din partea celor de pe a treia banda si de claxoane din partea celor de pe banda a doua ca mergeam prea incet. Ei si atat mi-a trebuit! Am profitat de slabiciunea unei Dacii, din aia de prin anii 1900 si am mizat pe demarajul lui Zummy sa ma scoata din incurcatura si m-a scos! Buna fata Zummy asta … Cateodata masina face diferenta iar eu nici ca puteam gasi o partenera de drum mai buna ca ea! I love Zummy!       

In incheiere nu pot spune decat ca a fost chiar incitat sa conduc pe ploaie si ziua si noaptea.  Daca am reusit eu sa o aduc pe Zummy intreaga acasa in astfel de conditii inseamna ca am intrat in liga mijlocie, alaturi de toti ceilalti soferi viteji care au avut curajul sa se aventureze astazi, la ora de varf, in jungla de pe strazile Bucurestiului. Ca am pierdut doua ore din viata si am consumat cativa litrii buni de benzina asta e doar un aspect. Ganditi-va la cata experienta am acumulat eu in trafic cu toti bizonii pe care i-am evitat! 🙂

Hai va pup … si nu uitati sa conduceti prudent si sa va feriti de bizoni, ca astia dau cu capul!

Sursa foto: Singing in the rain

Comentarii
  1. Mi-a placut tare mult postul tau! Dar si mai tare imi place ca prinzi curaj si te aventurezi in jungla cu bizoni, fara sa te intimidezi… E foarte bine ca incepi s-o stapanesti pe Zummy pentru ca, intr-adevar, este cel mai bun aliat al tau! Si ca sa-ti raspund la intrebarea pe care mi-am pus-o si eu de atatea ori: pe timp de ploaie, se aglomereaza deoarece se reduc considerabil vizibilitatea si creierul multor soferi! 😀

    • Schummy spune:

      Multumesc frumos de aprecieri draguta mea, sper ca peste un an, cand imi voi da jos lamaile, sa fiu un sofer bun si sa acumulez destula experienta cat sa recuperez timpul pierdut in scoala 🙂 … acu’revenind la problema cu ploaia, cred ca ai mare dreptate, cu siguranta de la frig materia cenusie a multora dintre soferi se reduce, ca lipsa vizibiliatii pare sa nu ii afecteze prea tare devreme ce merg ca nebunii … 🙂

      • Liz spune:

        si? cum este dupa 1 an de experienta, fara lamai noaptea, prin ploaie si vant ? :)) vantul , nu-mi place, dar noaptea & ploaia la volan e de-a dreptul provocator de incitanta mai ales cand ai o fasneata ca Zummy 🙂

      • Schummy spune:

        Liz draga mea,

        Mare diferenta nu e cand e vorba de ploaia, vant si noapte, toate impreuna. Nu-mi place la fel de mult cum nu-mi placea nici la inceput. Din acest punct de vedere nu am evoluat si nici nu prea am cum, pentru ca seara nu vad bine si oricat de tare mi s-ar ascuti celelalte simturi, nu cred ca pot compensa :).
        Este unul din motive pentru care nu-mi place sa vin acasa vineri seara, pentru ca ma surprinde intunericul exact pe portiunea Cernavoda-Constanta si atunci sa te tii claxoane pe capul celor mai nefericiti care-mi adulmeca teava de esapament, la maxim 80 km/h :).

  2. […] ultima luna am trecut prin apa si foc … ma rog, mai mult apa … experimentand sofatul pe ploaie, dar si mersul de noapte. Nu a fost cea mai placuta experienta, trebuie sa recunosc, dar a trebuit […]

Lasă un comentariu