Prima data singura in trafic

Posted: 10 Septembrie 2010 by Schummy in Din trafic, Din viata mea de incepator
Etichete:, , ,

Nimic nu este mai inspaimantator si incitant, in acelasi timp, decat sa iesi prima data singur in trafic! Ei bine, ieri mi-am luat inima in dinti si am plecat singurica de acasa. Traseul nu a fost unul simplu: Titan – Cotroceni – Bucurestii Noi – Unirii – Titan. Patru drumuri, aproximativ 3 ore in trafic la ore de varf si destul de multe greseli comise cu voie sau fara voie, cam acesta ar fi bilantul primei zile in care m-am indurat sa ies singura pe strazile bucurestene. Situatiile inedite, greselile din trafic dar si reusitele mele din aceasta zi, sunt subiectele carora le voi dedica acest post.

Provocari in trafic

Aventura a inceput la orele 09:30 ale diminetii, cand am iesit pe usa apartamentului din Titan. Iesirea din parcare nu a fost o problema, intrucat nu mai aveam nicio masina pe  o raza de 10 m. Pan’ la Dristor, totul a mers snur si chiar si mai departe, pana la piata Alba Iulia, cand am intampinat o prima provocare, de a intra si de a iesi din rond, pe care am depasit-o cu succes. De la Alba Iulia la Unirii, bara la bara! Nu o experienta tocmai placuta. M-am simtit putin sufocata de toata marea de masini jurul meu, dar am trecut si peste asta, cu un singur strike – mi s-a oprit motorul odata pentru ca am fost luata prin surprindere de dubita pe care o aveam in fata si care a demarat brusc. Memo to me: nu te grabi chiar daca ceilalti o fac! De la Unirii la Cotroceni, viteza, pentru a recupera timpul pierdut la Unirii (era deja 10:10 si la 10:30 aveam programarea la doctor in Cotroceni). Am facut stanga la Opera, am urmat traseul indicat de Google Maps, urmand ca inainte semaforul din capatul strazii sa fac stanga pentru a ajunge la destinatie. Surpriza! Strada avea accesul interzis. Bad Google! Am tras pe dreapta, am incercat sa ma orientez in spatiu si am iesit pe strada principala, urmand sa ma intorc pe strada cu pricina si sa incerc alta varianta. A mers, am ajuns la destinatie cu un minut inainte de ora programarii.

Drumul de la doctor la serviciu, m-a pus si el in ipostaze noi. M-am mai invartit pe stradute putin pana am reusit sa ies in strada principala, am ajuns la Eroilor, apoi am facut stanga pe splai si apoi dreapta pentru a traversa plevnei si a merge mai departe spre Dinicu Golescu. De ce ma temeam, nu am scapat. Am dat peste un drum in rampa. Din nou bara la bara! My damn luck. Dar am trecut cu bine si peste asta. Am ajuns la Gara de Nord, m-am incadrat frumos pe ultima banda, in ideea ca trebuie sa ajung sa fac stanga la intersectia cu Grivita, dar iar am avut parte de o surpriza neplacuta. In dreptul fantanilor au rasarit alte doua benzi, eu, venind de pe ultima banda, ajungand acum pe banda a doua. Nu era bine! Aveam de facut stanga la urmatoarea intersectie, trebuia sa ajung pe ultima banda urgent! Iar pentru asta trebuia sa tai doua benzi. Cand sa ma angajez in manevra, zaresc o masina de politie si un politist. Era prea tarziu insa sa dau inapoi. Am trecut prin fata politistului, nu inainte de a-i zambi, in ideea ca daca tot ma opreste, macar sa fiu zambitoare! 🙂 A functionat! Am trecut mai departe si nu m-am ales cu amenda. Am trecut cu bine prin traficul infernal de pe Grivita si am ajuns intr-un final in Bucurestii Noi. Era deja 12 trecute fix.

De la serviciu, a trebuit sa ajung la Unirii, mai exact pe 11 Iunie. Traseul: Grivita, Gara de Nord, Calea Victoriei, Spl. Unirii, apoi dreapta spre Rahova si in fine in 11 Iunie. Strike-uri: 2 la numar. Primul a fost la iesirea de pe Calea Victoriei, unde aveam de facut la stanga pentru a intra pe Splai. Evident, m-am incadrat pe ultima banda si din nou mi-am luat teapa, pentru ca odata ajunsa pe pod, m-am trezit pe contrasens, din nou sub ochii, probabil amuzati, ai unui politist. Cum mi-am dat seama ca sunt pe contrasens? Dupa marcajul in forma de sageata cu fundu-n sus si orientata catre stanga (dreapta mea) ce era desenat pe banda pe care am intrat eu, venind drept de pe Victoriei. Surprinzator am scapat neamendata si de data asta. Probabil ca la cat am patimit cu politistii la examen mi s-a schimbat si mie karma, acum ca am luat examenul si pentru prima data am noroc. Dar sa nu cobim! Al doilea strike nu este atat de spectaculos pe cat a fost primul: am vrut sa fac stanga intr-o intersectie, in care se pare ca nu as fi avut voie, desi m-am uitat special dupa indicatoare, pentru a vedea daca am vreo restrictie. Un autobuz aflat in spatele meu a avut grija insa sa nu ma lase si sa-mi dea insistent flash-uri, pentru a abandona manevra, ceea ce am si facut in cele din urma. A urmat o noua reconfigurare de traseu si am ajuns cu bine si in timp util la destinatie!

De la Unirii inapoi acasa in Titan deja nu am mai fost singura. Au fost trei persoane care s-au riscat sa se urce cu mine in masina! A fost din nou o provocare sa fiu atenta la trafic si sa port o conversatie cu pasagerii in acelasi timp. In trafic am fost ok, dar in ce masura am reusit sa-mi mentin coeranta in discutii, asta nu mai stiu. Eram mult prea concentrata la sofat! 🙂

Semaforul, cel mai bun prieten al invatacelului?!

Semafoare

Semaforul buclucas

Nu este o surpriza ca-mi place verdele, dar verdele la semafor este probabil preferatul meu! Personal, cred ca fara semafoare strazile Bucurestiului ar deveni o jungla in adevaratul sens al cuvantului, iar dovada sta faptul ca de fiecare data cand ploua si semaforul din intersectia de la Titan se blocheaza pe galben alternativ, domina haosul. Ergo semaforul este bunul nostru stapan in trafic. Si ca un bun stapan ce se afla, uneori tine sa-ti dea peste nas. Cum? Pai te momeste … si odata se face galben, exact atunci cand te afli in apropierea lui. Da stiu, ma veti sfatui sa accelerez si sa trec mai departe. Dar imi este foarte greu, pentru ca am ramas cu sechele de la scoala, cand Mr. G. punea cate o frana din aceea de te face sa musti din volan, ca sa-mi taie elanul de mic Schummy ce-mi clocotea in vene. Si uite asa, ma trezesc testandu-i involuntar ABS-ul bietei Zummy si oprindu-ma pe trecerea de pietoni sau chiar dupa aceasta. Doar flash-urile si claxoanele ma pun din nou in miscare, fericita ca am scapat basma curata si de aceasta data.

 

 Top rusinica (greseli comise ieri in trafic)

Locul III – Schimbarea necorespunzatoare a vitezelor

Schimbator viteze Zummy

Schimbator viteze Zummy

Zummy nu este cea mai docila partenera de drum. Are o personalitate puternica si este destul de apucata de streche, in sensul ca nu-i trebuie mult ca sa se infiga la drum. Nu se lasa imblanzita usor si avem in continuare unele probleme de „comunicare”. Nu e ea cu gura mare, dar si cand nu-i convine ceva, mama ce mai tipa! Tipa la plecarea de pe loc, atunci cand apas prea mult acceleratia si nu dau drumul destul la ambreiaj. Maraie si ma zgaltaie, in semn de protest, cand trec in a doua treapta de viteze (cred ca schimb eu viteza prea repede). Dar cel mai tare urla cand o uit la punctul mort si accelerez. Evident! Concluzia e ca o cam chinui si nu cred ca ma place prea mult, iar eu sunt constienta de acest lucru si am mustrari de constiinta. Dovada sunt visele pe care le-am avut pana acum cu ea, niciunul „de bine”. In primul se facea ca eram noi bine merci in masina si deodata s-a enervat Zummy si ne-a aruncat pe strada, demarand in tromba si lasandu-ne cu buza umflata si cu ochii-n soare. Pe cand in al doilea si cel mai „proaspat”, Zummy fusese praduita si devastata de niste raufacatori chiar sub ochii mei. Pfiu, ce m-am mai speriat!

Locul II – Nerespectarea semnului „Interzis la stanga

Indicator "Interzis la stanga"

Interzis la stanga

S-a intamplat de doua ori ieri sa nu respect acest indicator. In primul caz intarziam la programarea la doctor si nu-mi permiteam luxul de a mai ocoli jumatate de cartier pentru a respecta un amarat de indicator si am profitat de faptul ca nu trecea nicio masina in acel moment pe strada respectiva. A doua oara a fost tot cu buna stiinta. Din nou ar fi trebuit sa ocolesc jumatate de cartier si in plus, nici nu stiu cum as fi putut sa  ma intorc in locul cu pricina pentru a efectua manevra regulamentar. Recunosc, am mustrari de constiinta, pentru ca eu propavaduiesc pe acest blog disciplina in trafic, care mai presus de toate inseamna respectarea regulilor de circulatie, dar am mustrari, mai cu seama pentru ca nu-mi doresc sa ma transform intr-un mic bizon. Stiti voi, acele animale, din nefericire nu pe cale de disparitie, carora le-au luat parintii sosele, pe care se simt datori sa le stapaneasca dupa bunul plac intr-un mod abuziv si nesimtit. Saracii bizoni (mamiferele), de-ar sti ei micutii ce dobitoace le poarta numele …

Locul I – Proasta incadrare pe contrasens

I feel sheepish

I feel sheepish 🙂

Nu cred ca trebuie sa mai detaliez patania :). Dar asta e, multe lucruri se intampla cand esti prima oara singur in trafic. Fara indoiala puteam sa ma descurc mult mai bine, dar cu siguranta a fost o reusita, atata timp cat am venit cu masina intacta acasa :). Per ansamblu a fost o experienta benefica, pe care trebuia sa o traiesc la un moment dat si daca mai punem la socoteala si faptul ca am slabit un kilogram ieri, nu pot sa spun decat: pe cand a doua runda?!
In incheiere, doresc sa remarc si sa apreciez comportamentul celorlalti participanti la trafic. Am fost placut surprinsa de intelegerea de care au dovada cei mai multi dintre ei. Ca niciodata nu am fost claxonata atunci cand am oprit motorul, cei mai multi au pastrat distanta in spate si mi-au cedat trecerea atunci cand am avut nevoie.

Dar la voi cum a fost prima experienta singuri in trafic?

Comentarii
  1. Cata spune:

    deh, ai rabdare, ca nu poti invata totul de la inceput 🙂 Oricum, in scoala de soferi inveti reguli si cum sa manevrezi masina, nu chiar sa conduci in adevaratul sens al cuvantului. Asta vine cu kilometrii adunati in timp (de pe la 10,000 de km in sus vei fi foarte relaxata). Foarte buna asta: „Memo to me: nu te grabi chiar daca ceilalti o fac!”. Si foarte important, felicitari ca ti-ai luat inima-n dinti sa iesi singura in aglomeratie. Sunt soferi care nu merg niciodata singuri in masina (sechele din scoala de soferi). Mai urmeaza prima plimbare „la drum lung”, eventual pe autostrada, dar acolo e bine sa nu pleci singura totusi 🙂

    • Schummy spune:

      Ai dreptate, experienta vine in timp si dupa multi kilometrii. Deja am mai imblanzit-o pe Zummy si ma simt mai stapana pe mine in trafic. Evident, fac in continuare greseli, dar sunt marunte … am cam invatat drumurile pe care le frecventez si nu mai am probleme cu incadrarile. Ramane in continuare o problema orientarea in spatiu, la aia nu prea am ce face, e de la mana natura :). Multumesc frumos pentru aprecieri, sper sa devin un bun conducator auto. Cat despre mersul pe autostrada … voi povesti in urmatorul post 😉

  2. Flo, eu te felicit sincer pentru curaj! Esti mare! 🙂

  3. Accept, numai daca mergem pe autostrada! 😀

  4. Angi spune:

    Draga Scummy,

    Iata ca am schimbat si eu postul, de la „Cum sa nu pici traseul” am trecut aici 🙂
    Mare fericire ieri cand m-am vazut cu plasticutul roz in portofel. De cum am ajuns acasa, evident, l-am luat pe sotul meu sa conducem, nu-i corect asa?:))
    Doar ca socotela de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, ca sa spun asa si-am sa povestesc si de ce…
    Am ales sa mergem cu masina lui de la serviciu, ca a nostra e cam mare (Skoda Octavia) si na…am zis ca e mai greu sa o conduc pe aia la inceput.
    Ma urc frumos in acest Renault Symbol si cand sa plec…poc, moare motorul! aaaa….ceva nu e bine…am realizat cat de diferita este aceasta masina fata de masina pe care am facut scoala. Eu am facut scoala pe o Astra diesel, asta e pe benzina. Nu asta e diferenta, dar ambreiajul la Astra tinea foarte sus, la Symbol e foarte sensibil, cutia de viteze la Astra era foarte rigida, la Symbol intra aproape singura. Ce sa mai? A fost cosmar! La cat de entuziasmata am coborat eu sa conduc, dupa ce am condus putin mai aveam putin si plangeam de-adevaratelea:)) Mare dezamagire….sotul meu, asa cum ma asteptam, a fost inarmat cu o rabdare de fier si mi-a explicat ca e normal sa se intample asta, ca am invatat pe o masina oarecum „stricata”, ca doar e „calarita” de atetea zeci de elevi noi si ca acum trebuie sa ma acomodez cu masina buna, care se conduce usor. Asa greu mi se pare si sunt asa dezamagita :((((( Ideea e ca m-am si speriat putin sa vad ca nu e asa cum speram si-mi imaginam eu, pentru ca mergeam super bine cu masina de la scoala. Imi vine sa-mi sun instructorul sa-i spun sa-mi vanda mie Astra :)))
    Asa ca am convenit ca in fiecare seara sa mergem 30 de minute si in weekend mai mult, pana ma obisnuiesc cu masina. Sper sa fie totul bine, ca tare-mi doresc sa stapanesc si eu aceasta arta a sofatului, sa fiu sigura pe mine si sa ma simt bine langa ceilalti participanti la trafic.
    Pana atunci insa, simt ca mai am „de mancat mamaliga”, cum se spune in popor!

    • Schummy spune:

      Buna Angi,

      Si felicitari pentru reusita! Ma bucur pentru tine ca ai inceput deja sa soferesti. Imi aduci aminte de mine la inceputuri cand il innebuneam pe al meu. Eu am avut insa avantajul ca mai intrasem in contact cu Zummy si inainte de a-mi lua carnetul prin poligon, insa intr-adevar a fost un challenge sa nu ii inec motorul. Chiar si asa, tot am terminat-o la primele „sedinte”, dar a rezistat cu stoicism iar acum nici ca as mai putea sa ma rupt de ea prea curand :). Ideea e ca sotul tau are intr-adevar dreptate. Nu trebuie sa te descurajezi, pentru ca va veni cu timpul, odata cu exercitiul. Oricum e curajos al tau sa te lase sa-i conduci masina de firma. Pe mine nu ma lasa al meu si sincera sa fiu nici nu mi-as dori, pentru ca nu ai de unde sti ce tampit intra in mine cand sunt eu la volan si dup-aia sta asta sa dea cu subsemnatul pana ii ies ochii din cap si nici nu mai pupa masina vreodata. Asa ca ma abtin, desi uneori chiar ma tenteaza sa vad cat de diferita e. Nu de alta, dar de fiecare data cand trece el de pe Octavia lui de serviciu pe Zummy ma zgaltaie de-mi sar ochii din cap :). Personal, eu ti-as recomanda sa incerci chiar pe Octavia. Cu cat e mai mare masina pe care inveti, cu atat mai bine, pentru ca e mai simplu sa treci de la mare la mic decat invers. Mai ales, daca ai avea-o si diesel, atunci cu atat mai bine o sa-ti fie mai usor macar sa o pornesti :). Deci nu-ti face griji, trece. E drept ca e frustrant, dar este doar pasul imediat urmator. Ce va tot zic eu ca scoala e parfum? Sa vezi de acu’ incolo ce de aventuri te asteapta. Oricum tine-ne la curent cu tot ceea ce ti se intampla, daca vrei te si citez pe blog ;). Aaaa si inca ceva: chestia asta cu opritul motorului cand treci de pe o masina pe alta n-o sa treaca nici dupa x ani de experienta, pentru ca e normal! Eu am condus de curand un clio symbol ca ala pe care ai incercat tu doar ca diesel si am constatat cu stupoare ca am oprit motorul de vreo 4 ori pentru simplul motiv ca nu nimeream nici punctul potrivit la ambreiaj si nici punctul mort la cutia de viteze!!! M-am dezobisnuit de schimbatorul lung, al meu fiind extrem de scurt, iar clio-ul ala chiar are cel mai mare schimbator ever! Deci chill, se intampla si pe la case mai mari 😀

      Hai spor cu sofatul 🙂

      Cu drag,
      Schummy

      PS: care dintre postari trebuie sa o sterg pana la urma ca sa nu ramanem cu doua? 🙂

  5. cristeo58 spune:

    Am luat permisul,pe data de 13 aprilie,dupa doua esecuri.
    Am iesit doar de 4 ori,in trafic cu sotul meu.
    Am fost interesata de parerea lui si mi-a pierit tot curajul,cand mi-a reprosat si m-a laudat,in acelasi timp:conduci mai bine decit mine,la inceput,insa imi omori ambreiajul.
    Ei bine…datorita ultimei remarci,mi-a intrat groaza in suflet si n-am avut inca curajul de a pleca singura.
    Ultima data,vazind cat de nefericita sint,m-a lasat sa conduc,ca in scoala.
    Am vrut sa-i fac pe plac si s-a oprit motorul;eram dupa o pauza de 3 saptamini si am murit de ciuda,pt ca nici macar n-am reusit sa pornesc motorul singura.
    Nici cheia nu ma asculta…dupa ce ma lupt cu ambreiajul ,prea jos fata de cel al Loganului,pe care stiam sa-l folosesc atit de bine ,incit nu mai opream motorul.
    Nu stiu cum sa-mi fac curaj sa plec singura si nici cit va dura spaima mea….
    Cred ca dupa ce da sotul meu licenta,voi merge des in locuri mai pustii,pentru a face exercitii ….ca alta solutie nu am.

  6. ana spune:

    azi am iesit in trafic cu tatal si fratele meu. Mi-am facut f multi nervi. Unu imi zicea sa fac ceva, altu altceva si eu ii rugam sa taca din gura ca STIU ce am de facut. Sa nu mai zic ca nici nu m-au lasat sa fac parcarea, m-au rugat sa cobor ca sa faca fratimiu parcarea. Am o mie de nervi.

    • Lavinia spune:

      Ana nu te supara,eu din fericire sau nefericire,depinde cum vrei s-o iei, nu am avut pe cine sa iau sofer in dreapta,asa ca m-am aventurat singura pe strazile Bucurestiului din prima zi cand am luat permisul.Ai incredere in tine si vei vedea ca poti ,mai intai trasee scurte si in functie de cum vei incepe sa cunosti masina vei simti mai mult curaj mai multa stapanire,nu te descuraja,fiecare sofer conduce in felul sau si in general veteranii au uitat ca au fost incepatori.Capul sus si mult curaj profita ca e lumea in concediu ca sunt strazile mai libere,incearca sa conduci in intervalul de timp cand nu e foarte aglomerat pana vei capata incredere,dupa ce ne-am chinuit atat sa-l luam(am luat dupa 6 incercari traseul) macar sa profitam la maxim :))Eu dupa o luna,impreuna cu sotul meu care nu conduce:P si cu fetita mea de 9 ani am facut traseul Bucuresti-Buzau de s-au crucit parintii mei 🙂
      Bafta,ai incredere in tine!!! te pup 🙂

      • mycor spune:

        Ana, primul lucru pe care ti-l pot spune este: nu mai pleca la drum cu tata si fratele; e clar ca asta este comportamentul lor standard: lipsit de tact si de menajare a sentimentelor si nu ai face decat sa te simti din nou…asa cum te-ai simtit deja. Am trait si eu simtamantul asta cand ieseam prin poligon cu…un fel de amic :(. Naspa rau!
        Ia-ti si tu la plimbare o prietena soferita, ceva; de preferat cu experienta si sa vorbeasca doar cand trebuie, adica sa nu te tina de vorba.

  7. Cristina spune:

    Buna
    Am revenit si eu …… Ana ce pot sa zic, am condus cu sotul meu primele doua zile acum 3 saptamani cind am luat permisul, si crede-ma nu mai imi trebuie.Acum conduc cu el doar cand bea ceva sau spre exemplu cind am venit de la mare ca era foarte obosit.. dar in rest prefer sa plec singura si el prefera la fel ,sa ma lase singura, ptr ca se enerveaza foarte rau in trafic..stii cum e noi ca si incepatoare suntem un pic mai prudente, oricum eu una nu am nici o greata ca sa zic asa in trafic,,, am plecat si singura la tara sa-mi duc copii la bunici si m-am intors tot singura ,in fecare seara ies, chiar daca ies doar ptr un ceai la supermarchet sau la o prietena care sta la cateva strazi de mine,,, am fct si cateva mici prostioare cu bara la masina cind ies din parcare:)) e a treia oara azi cand dau in gard dar nu se supara nimeni pe mine, si asta ma incurajeaza mai mult.Ma asteptam la sotul meu la cat e el de impulsiv sa zica ceva ,dar nu,,,, chiar nu se supara ptr ca eu ii spun de fiecare data ,si-i spun mai mult ca ma oftic eu ca gresesc… asa ca mult curaj si mana la drum ca sa zic asa.Mult succes. poooop

  8. elaine spune:

    Buna fetelor….au trecut aproape 2 ani (in august se implinesc) de cand scriam cu inversunare, si frustrare, si tristete, si nervi in ” cum sa nu pici traseul”. Dupa ce am picat traseul de 3 ori ( din care de 2 ori a fost vina mea, iar o data…nici nu vreau sa-mi amintesc….:)) ). A patra oara a fost cu noroc, si iata-ma pe strazile din bucuresti la volan.

    Prima oara am condus singura de nevoie, problema e ca nu mai condusesem de ceva vreme deloc, iar cand prietenul meu a plecat din tara 2 saptamani si am avut drumuri de facut grivita – ior, n-am avut de ales. Asa ca intr-o dimineata am urcat la volan (masina 2.2 benzina, 150 si ceva de cai, sport…..) si am plecat increzatoare spre munca, cu o ora cred avans fata de cum trebuia :))))))) Toate bune si frumoase, am trecut cu bine si de pasajele de care imi era asa frica si am ajuns la munca. Emotii au fost, dar parca singura in masina e altceva. Cand faci o prostioara, zici ups, zambesti frumos si iti ceri scuze si gata, nu mai e nimeni in dreapta care sa-ti faca o lectie intreaga in urma greselii (desi prietenul meu, recunosc, e foarte calm si intelegator…).

    Mai dragut a fost a doua zi….am plecat de acasa frumos, am ajuns la munca si mi-am dat seama ca nu-mi gasesc portofelul…in care aveam permisul,….si buletinul….si talonul :))) Am zis „aia e!”. Spre plecare tot auzeam ceva de meci…ce credeti?era meci pe national arena ( prietenul meu sta foarte aproape). Sa va mai spun cum era traficul pe Stefan cel mare? Aglomerat maxim, eu cu lamaia in geam, fara acte, plin de politie si stresata de aceasta situatie, plus ca nu stiam unde mi-e portofelul crezand ca l-am pierdut. Ajung cu bine….cand e meci, nu exista loc de parcare, like…..nicaieri! sunt si pe mijlocul strazii acolo si nimeni nu tine cont de locurile de parcare, e nebunie! Noroc maxim, locul lui de parcare nu era ocupat, in rest full. :))))

    Ziua s-a terminat cu bine, mi-am gasit portofelul sub un dulap (am un caine f glumet….), si am dormit f mult dupa acea zi :))))

    Dupa care mi-am luat masinuta (acum in aprilie), fabia, 1.4 turbo (diesel). Am fost sa o luam si a trebuit sa ma duc cu ea singura acasa…..doar ca am trecut de pe motor puternic de benzina pe motor mic pe motorina. Surprizaaa!am oprit la semafor si nu mai puteam pleca….se oprea. Am pus pe avarii si am incercat de atatea ori, incat am prins iar rosu….sa va mai spun de claxoane? A aparut o masina de politie si a venit un politist tinerel ” Domnisoara, sunteti bine?” eu ” Nu mai porneste!!” m-a intrebat daca mai am motorina, dupa care m-a intrebat daca poate incerca el…bineinteles ca s-a urcat, a plecat frumos si a tras-o pe dreapta. A coborat si m-a intrebat daca am mai condus :))))))) i-am spus ca da, dar benzina, si atunci a zis „AAAAA! Pai stati linistita domnisoara, o sa va obisnuiti!” si apoi mi-a tinut o mica lectie cu privire la condusul pe motorina :)))) M-am urcat si m-am rugat la Dumnezeu sa plec de acolo, ca era in spate si se uita daca plec :))) Am zis ca mor acolo….din fericire am inteles treaba si am plecat frumos, el radea :))) Dupa care la fiecare semafor spuneam rugaciuni :)))) Sa mai spun ca mi s-a oprit motorul si in pasaj in rampa? vai de capul meu….din fericire m-am obisnuit cu ea acum, desi am crezut ca nu voi putea ever sa o conduc, a fost frustrant….

    Iar duminica asta a fost primul drum in afara orasului, aveam mare teama de asta, dar s-a dovedit a fi f ok, si inca a fost un drum cu ceva cube , suisuri si coborasuri…..

    So fetelor…perseverenta si curaj! Si cand faceti o prostioara si va injura, zambiti frumos si nu mai au ce sa zica… :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s